Vacanta, soare, iahturi, mare albastra, palmieri, la vie en-rose = Coasta de Azur! Inca un loc minunat, unde sper sa revin!
Ma gandeam de ceva timp la Riviera franceza si iata ca anul acesta a sosit momentul pentru aceasta destinatie. Pe 30 mai, atunci am zis ca ar fi ideal sa vedem coasta franceza, cunoscuta sub numele atat de frumos si exotic de “Coasta de Azur”. Deoarece sunt atatea statiuni de coasta si porturi frumoase, nu prea este cazul de stat mult la plaja, ci mai degraba de vizitat. La inceput de iunie, in Franta erau aproximativ 25-30 de grade, pot spune ca a fost perfect din toate punctele de vedere. Se putea face plaja, chiar si baie, n-a fost nici prea aglomerat (inca nu incepuse valul de concedii al europenilor).
Cum se ajunge pe Coasta de Azur? Cel mai bine, cu avionul pana la Nisa (aeroportul Nice – Cote d’Azur). Noi am ales sa zburam cu Taromul iar biletele pentru doua persoane au costat 440 de euro. Ar fi fost si varianta Blue Air, dar am ales compania nationala (pretul similar, dar orarul de zbor a fost mai bun la Tarom). Biletele au fost rezervate cu vreo 3 luni inainte si cred ca au fost cam cea mai ieftina varianta pentru Nisa. Asta daca nu apare vreo promotie. Zborul dureaza cam 2 ore jumate. Eu calculez intreaga durata a calatoriei, din momentul in care am iesit cu bagajul pe usa casei si efectiv pana la hotel. Asa ca… varianta “completa” ar fi de maxim 5 ore pana pe Coasta de Azur, in fata hotelului. Fireste, mai sunt niste variabile in ecuatie: taxiul, autobuzul sau masina inchiriata de la aeroport, care presupun timpi diferiti. Pana la punctul nostru de cazare, in Nisa, aproape de Promenade des Anglais, au fost doar 8 km. Pentru aceasta scurta distanta taxiul costa in jur de 40 de euro, dar in fata aeroportului sunt autobuzele de coasta (Ligne D’Azur) 23 sau 98, care duc direct in centrul Nisei. O cartela cu 10 calatorii costa 10 euro. Surprinzator, dar am descoperit ca in Nisa si pe coasta, reteua comuna de transport este foarte accesibila. Am calatorit in special cu trenul. Spre deosebire de alte locuri, aici nu prea merita inchiriata o masina. A! Nu am mentionat de ce am ales Nisa ca si punct de cazare si de plecare catre mai multe directii. Simplu! Deoarece este punctul zero al coastei de azur, este un oras frumos, turistic. “Nice la Belle”, cum i se mai spune, este considerata capitala rivierei franceze iar pe harta celelalte orase (importante) par echidistante. Dar si in Nisa conteaza ca hotelul ales sa fie intr-o zona care sa permita accesul la obiective sau eventual la gara, statii de autobuze etc. In sezon, costul unei camere duble cat de cat ok porneste de la 80 de euro, insa fara a se emite mari pretentii la capitolul conditii, indifererent de amplasare. Din punctul meu de vedere, curatenia, spatiul, serviciile cam lasa de dorit. Dar… ne aflam pe Coasta de Azur.
Ce ne-am dorit sa vizitam neparat: Nisa, Cannes, Saint Tropez, Ile de Saint Honorat, Eze, Villefranche sur Mer, Monte Carlo si in plus, San Remo. Si le-am vazut. Ce stiu ca ar mai fi meritat vizitat, insa n-a mai fost timp: Grasse, Cap d’Ail, Cap Ferrat, Antibes, Frejus, Menton, Saint Paul de Vence… Probabil si altele, dar in 7 zile nu se pot acoperi atatea locuri, eventual in 2 saptamani, da :).
Am ajuns in Nisa dimineata, la ora 10 (locala) eram deja cazati, camera fiind disponibila. Am inceput sa exploram orasul cautand mai intai un loc unde sa servim pranzul. Am descoperit Place Massena, principala atractie a orasului. Ne-am asezat la o terasa cu vedere catre intreaga piata. O pizza si o bere au costat cam 18-20 de euro. Cat am mancat, am observat vanzoleala din piata, du-te vino permanent, in special turisti de toate nationalitatile, dar si francezi si asiaticii lor naturalizati sau cei de culoare. Si un fel de “moda”: cateii-portmoneu. Francezii sunt iubitori de animale, am vazut foarte multi iesiti sa-si plimbe catelusii, care sunt in special de talie mica, unii purtati chiar la subrat. Am observat ca era curat in general (pe strada, in piete, parcuri), iar cand un patruped o comitea aiurea, francezul se apleca “elegant” si rezolva imediat problema. Si noi am putea lua aminte.
Place Massena este o incantare, o piata publica imensa, aerisita, spectaculoasa, ce separa orasul vechi de cel nou, marginita de terase si magazine (zona de shopping, toate brandurile importante sunt acolo). Intreaga piata este pavata ca o tabla de sah, dominata de Fontaine du Soleil, cu statuia lui Apollo, zeul soarelui si al artelor, inconjurat de planetele sistemului nostru solar, sub forma unor statui de bronz. Piata poarta numele maresalului Andre Massena, nascut la Nisa, figura emblematica in vremea lui Napoleon. Ce remarci mai intai in aceasta piata colorata, agitata, vesela? Statuile de pe pilonii inalti, care am aflat ca simbolizeaza cele 7 continente. Seara, intr-un joc de lumini, cele sapte figuri isi schimba culorile sugerand ideea conversatiei intre ele.
Tot in minunata piata Massena este o zona a fantanilor arteziene, programate cu jocuri de apa, luminate, care tasnesc in diverse moduri ca intensitate sau inaltime, o bucurie pentru toata lumea, dar mai ales pentru cei mici. Si noi ne-am bucurat acolo ca niste copii. Am avut privilegiul de a trece zilnic prin piata, dimineata si seara, pentru ca era in drumul nostru spre gara. Cu aceste ocazii am vazut ca aici se desfasurau diverse evenimente, ad-hoc sau organizate: concerte, street-dance, vanzari ambulante de diverse. Tot aici se tine anual, in luna februarie, un carnaval cu o competitie a costumelor, cu multa culoare si veselie.
Ce ar mai fi frumos in Nisa: portul, faleza sau Promenade des Anglais, cours Saleya cu piata de flori, hotelul Negresco, Place Garibaldi si de fapt tot orasul.
Am vizitat in treacat Piata Garibaldi, dintre cele mai vechi si mai mari din oras, avand in centrul sau, fireste, statuia impozanta a generalului Giuseppe Garibaldi, nascut in acest oras si in cinstea caruia a fost denumita aceasta piata inca din 1870.
Faimoasa Promenade des Anglais, marginita de mare si palmieri, isi trage numele de la englezii aristocrati care la inceputul secolului al 19-lea isi petreceau vacantele aici, atrasi de exotismul locului. Ei au fost cei care de altfel au construit frumoasa zona de promenada care porneste de la aeroport si pana la Quai des Etats Unis, ce reprezinta o prelungire a falezei.
Cours Saleya este un furnicar de piata cameleonica, unde dimineata este targ de flori (nu pot spune ca erau prea multe flori, deci nu va asteptati la o gradina botanica ad-hoc), apoi apareau diversi comercianti de tablouri, gablonturi, suveniruri, iar seara zona se transforma din nou si devenea “centrul” teraselor. Carciumarii incepeau sa-si amenajeze mesele in strada, sa-si expuna meniurile iar zumzaiala, muzica si voia buna tineau pana spre miezul noptii. Pot spune ca aici se gaseste cea mai concentrata oferta culinara, deoarece sunt numeroase localuri de toate felurile.
Am ajuns si la Hotel Negresco. L-am admirat doar de afara. In plin sezon, o camera costa aici de la 500 pana la 2000 de euro pe noapte. Evident, se poate si mult mai scump. Pentru occidentali insa, este accesibil. Iar pentru clientela obisnuita a rivierei franceze, o nimica toata. Insa nu pretul este relevant aici. Hotelul este un obiectiv turistic in sine, are 5 stele, un restaurant rafinat, cu 2 stele Michelin, este situat pe Promenade des Anglais, cu vedere la albastrul Mediteranei, imbinand mai multe stiluri arhitecturale, de la clasic la modern. Dar cel mai frumos detaliu pentru noi (romanii) este faptul ca un hotel atat de faimos al Coastei de Azur poarta numele unui conational: Alexandru Negrescu, devenit mai tarziu, Henri Alexandre Negresco. Viata acestui om este una de film si ar merita un articol dedicat doar lui, dar o sa ma rezum la a povesti, din ce am aflat, ca a fost nascut in Bucuresti, fiu de hangiu, plecat in lume la varsta de 25 de ani pentru a-si incerca norocul. Cum a reusit “Henri” sa ajunga de la cantatul la vioara pe strazile Parisului la construirea unui hotel-palat pe Coasta de Azur ramane un mister pentru cei care i-au tot sapat istoria. Cert este ca in 1913 este inaugurat cu fast palatul purtand numele sau frantuzit “Negresco”. Hotelul, ca si cel al carui nume il poarta, a avut de asemenea o istorie tumultoasa. In timpul primului razboi mondial a devenit spital de campanie, multi ani mai tarziu a fost restaurat de actuala proprietara, madame Jeanne Augier, care s-a ingrijit de hotel si a reusit sa-i redea stralucirea apusa. De asemenea, doamna Augier nu a dorit sa-i schimbe numele (pana la urma, de ce sa strici notorietatea?) si nici n-a cedat ofertelor de cumparare venite din partea unor personaje precum Bill Gates sau sultanul Bruneiului. “Vous n’êtes pas assez riche” a sunat refuzul ei. Ca sa vedeti arhitectura si interiorul camerelor, aruncati o privire pe imaginile de pe booking, merita.
Din zona pietei Massena, am facut drumuri spre gara cam in fiecare zi, maxim 20 de minute, iar de aici am luat trenul catre diverse directii pe coasta. Cea mai indepartata gara in care am ajuns noi a fost cea din Saint Raphael, cu o durata a calatoriei de aproximativ 1 ora si un pret al biletului de tren tur-retur 18 euro. De aceea spuneam ca trenul este o varianta ok de a vizita riviera franceza. In plus, fiecare statie de tren se afla in centrul orasului si pentru ca linia ferata se afla pe coasta, garile sunt aproape si de porturi.
Dupa Nisa, umatoarea vizita a fost Cannes. Pe 13 mai 2015 avusese loc celebrul festival de film, insa noi am ajuns cu vreo trei saptamani intarziere, asa ca i-am ratat si de data asta pe Colin Farrell, Natalie Portman, Cate Blanchett, Naomi Watts, Ema Stone, Charlize Theron, Benicio Del Toro, Woody Allen, Sharon Stone, Adriana Lima, Jane Fonda, Sean Penn etc etc etc. Glumesc, nu ma interesa festivalul de la Cannes, dar n-ar fi fost rau sa vad “live” toate vedetele… In rest, da, frumos prin Cannes, am vazut Cazinoul si faimoasa zona “Red carpet”, portul cu iahturile de lux sau barcile pitoresti, am admirat hotelul Carlton, cu o arhitectura stil Belle Epoque, galeriile de arta. De asemenea, pe bulevardul Croisette, m-am minunat de brandurile selecte de haine (rochie casual – 3000 de euro, un top aproximativ 800 de euro etc – doar preturile m-au impresionat, nu si produsele). In orice caz, daca nu in Cannes, atunci unde? Vedetele si o parte dintre cei care vin aici trebuie sa aiba parte de extravaganta.
Cannes este un oras foarte viu, luxos, exclusivit, cu plaje si vile private, care ofera totul: mare, shopping, confort, hoteluri cu istorie, viata de noapte, restaurante etc. In afara de ultra-celebrul festival de film, in alte perioade ale anului se mai organizeaza si un festival al artificiilor, unul al barcilor si alte evenimente. Ar fi fost minunat daca reuseam sa ajungem si la vila si gradinile Ephrussi de Rothschild (familie de bancheri), pe care chiar daca nu le-am vazut, le mentionez deoarece sunt un obiectiv deosebit pentru arhitectura, interiorul vilei si amenajarea gradinilor.
Mai jos cateva imagini inedite (si mai putin inedite) surprinse in Cannes.
In a doua parte a articolului descoperim Ile de Saint Honorat, Saint Tropez, Monte Carlo, Eze, Villefranche sur Mer si San Remo.