"Ca la noi, la nimenea", spune romānul nostru atunci cānd află de ceva sau asistă la ceva, cum ar fi o acțiune, un eveniment sau o atitudine, care prin manifestare și efecte depășește limitele unanim acceptate pentru ce īnseamnă normalitate. Așa īmi spun și eu ori de cāte ori asist, aud sau citesc la și despre elogieri aduse celui pe care, īntr-un act care sfidează orice bun-simț și logică, unii dintre istoricii noștrii l-au proclamat "stramosul" nostru, cel care a adus civilizația īn Dacia, anume īmpăratul Traian.

Īncă de la īnceput trebuie precizat faptul că, pentru italienii de astăzi sau romanii de acum 2.000 de ani, Traian este privit, pe bună dreptate, drept un erou, un conducător care a extins granițele imperiului, care a īmbogățit Roma scoțānd-o dintr-o gravă criză financiară. Și este normal să fie privit de aceștia īn acest fel. Īnsă haideți să ne raportăm la ce a īnsemnat el pentru Dacia și geto-daci.

Īn preajma războaielor daco-romane, așa cum clar exprimă Vasile Pārvan, "Dacia era un mare regat cu bază etnică perfect omogenă, cu tradiții istorice seculare, cu structură socială și economică bine definită, cu o cultură īnaintată", afirmație susținută solid de o multitudine de autori antici și medievali, mulți dintre ei străini de pămāntul nostru și care nu pot fi acuzați de subiectivism. Nu voi reda aici, din nou, toate aceste izvoare, ele fiind disponibile deja īntr-o serie de articole postate pe site-ul nostru.

Ce trebuie reținut este faptul că geto-dacii nu erau nici pe departe niște barbari, așa cum mulți adepți ai romanizării īncearcă să ni-i prezinte. Sedentari de sute și mii de ani, geto-dacii au putut trăi secole īntregi liniștiți fără a se "bucura" de "binefacerile" vieții īn Imperiul Roman. Și nici nu și le doreau, căci iată ce au īnsemnat ele...

 

Și a venit "bădița" Traian...

 

Evident, romanii nu atacau īn vederea cuceririi un teritoriu pentru a-i civiliza pe autohtoni sau pentru a īmparți cu ei confortul din vilele patricienilor. Atacau și cucereau pentru a exploata resursele respectivului teritoriu, pentru a jefui tezaure și a īnrobi populația, statul roman find unul de tip sclavagist, īn care munca era făcută de robi, aceștia reprezentānd motorul economiei.

...

Traian, cu nimic deosebit de predecesorii săi care s-au succedat la conducerea imperiului, s-a comportat īntocmai după tiparul liderului roman, anume a adus, prin jefuirea altora, bunăstarea alor săi. Dacia, departe de a mai avea puterea militară din vremea lui Burebista, īnsă stānd īncă dārză īn calea expansiunii romane, reprezenta pentru Traian singura soluție pentru a redresa finanțele imperiului și pentru a-și spori prestigiul. Și pentru a-și atinge scopul a venit la nordul Dunării, ca un  "bun părinte" ce ne este, īnsoțit de 13-14 legiuni plus trupe auxiliare, īnsumānd cam 100.000-150.000 de soldați. Și s-a luptat cu dacii lui Decebal și i-a īnvins.

 

 

A urmat apoi "opera părintească" asupra autohtonilor, manifestată prin ducerea īn robie a cātorva zeci de mii dintre ei īn imperiu, fie pentru a fi vānduți ca sclavi, fie pentru a fi folosiți la luptele din arene, spre amuzamentul și distracția "civilizatilor" romani. Celor rămăși li s-a confiscat pămāntul care a intrat  īn posesia statului roman sau a patricienilor veniți de la Roma și puși pe căpătuială ușoară īn Dacia.

Exploatarea resurselor a căzut īn sărcina celor numiți de administrația romană, aurul și argintul minelor dacice luānd calea Romei, autohtonii fiind privați de resursele prpriului lor pămānt. Aproximativ 165 500 kg de aur și 331 000 kg de argint au fost trimise la Roma imediat după cucerire, permițānd īmpăratului să scutească luni de zile pe concetățenii săi de la plata impozitelor, dar și să organizeze serbări și petreceri fastuoase.

 

 

Dacii rămași īn provincie au plătit taxe și impozite noii administrații, bani folosiți pentru īntreținerea trupelor de ocupație, dar și la īntreținerea luxului clasei privilegiate de la Roma. Īn mod paradoxal, aceștia or fi īnceput să-l privească pe Traian drept un adevărat părinte, bun și drept, că īntr-acolo duce ideea pereptuata de cāteva zeci de ani prin cărțile noastre de istorie.

Probabil că, īn viziunea unor istorici, aceștia erau chiar bucuroși că, la comanda lui Traian, unități militare īntregi au staționat la Regia pentru a nu mai lasă piatră peste piatră sau că liderii le erau vānați și uciși din dorința romanilor de a le distruge autohtonilor spiritualitatea.

Traian a fost un conducător al timpului sau, un bun strateg, cu evidente calități de comandant, dedicat intereselor Imperiului Roman. Este absolut firesc, așa cum am precizat și mai sus, ca el să fie considerat de romanii din vremea și de urmașii lor din zilele noastre drept un erou. Totuși, pentru noi, cei ce viețuim pe pămāntul Daciei antice și suntem urmași ai celor care au luptat īmpotriva sa apărāndu-și pămāntul, casele, familiile și independența, el nu este decāt un atacator, invadator, jefutior și exploatator.

 

Nu le-a adus dacilor nici roata, nu i-a īnvățat nici să cultive pămāntul și nici să lucreze lutul pentru a crea ceramică. Nu le-a adus nici moralitatea, fiind el īnsuși reprezentantul unei societăți depravate și viciate. Orice reprezentare artistică de-a sa, expusă pe pămāntul țării noastre, reprezintă o sfidare și o batjocură adusă istoriei noastre, a miilor de daci care au căzut apărāndu-și țara sau care au fost duși īn robie și care odihnesc astăzi īn pămānt străin. Orice statuie a sa, cum este cea poziționată īn fața Muzeului Național de Istorie, este un afront adus memoriei oricărui dac, oricărui strămoș de-al nostru.

Elogierea lui Traian de către romāni reprezintă, īn mod direct, o minimalizare sau chiar o bagatelizare a tragismului evenimentelor din urmă cu 2.000 de ani, atunci cānd puțini și dārji s-au īmpotrivit la mulți și năpustiți ca niște roiuri de lăcuste asupra unui lan īmbelșugat.  In concluzie, nici dacii nu-i datorau ceva  lui Traian după anul 106 și nici noi, urmașii lor nu-i datorăm acestuia vreun lucru bun.

Așteptam ca istoricii nostri să ne lămurească "De ce īl elogiem pe Traian, jefuitorul Daciei?" si de ce avem atāt de puține statui care să-i reprezinte pe marii regi ai Daciei?

 

Un articol de Valentin Roman

Sursa: adevaruldespredaci.ro

 

 

No feedback yet

Leave a comment


Your email address will not be revealed on this site.
(Line breaks become <br />)
(For my next comment on this site)
(Allow users to contact me through a message form -- Your email will not be revealed!)