Cu ceva zile in urma priveam pe geam observand vremea ploioasa si rece care nu dorea sa faca loc primaverii cuvenite acestui inceput de aprilie. Si inevitabil nu am putut sa nu ma gandesc la zilele petrecute cu putin timp in urma pe minunatele plaje si sub caldurosul soare al Thailandei. Iesind dimineata la serviciu si lovindu-ma de temperaturi de 3-4 grade imi parea destul de greu de crezut ca in urma cu nici 3 saptamani cautam umbra la 35 grade si ma balaceam in cele mai limpezi ape ce le-am vazut vreodata. Si daca tot imi amintesc cu placere de acele zile, atunci de ce nu as pune gandurile pe hartie… va povestesc si voua despre aceasta vacanta (petrecuta in primele 2 saptamani din Martie 2013), sa relatez despre asa ceva clar imi face placere si daca intamplator cuiva chiar ii va folosi asa ceva atunci chiar nu e “cerneala” consumata degeaba. Insa o voi face in stilul propriu, adica va fi un articol lung si incarcat (ca orice articol pe care l-am scris pana acum) care va fi adresat celor chiar interesati sa mearga acolo si vor cat mai multe detalii, nu celor care vor sa faca o pauza de 5 minute in care sa citeasca ceva amuzant.

Pentru cei care nu prea au rabdare si prefera sa citeasca pe diagonala voi atasa inca de la inceput linkul cu poze pe care de obicei il pun la sfarsitul fiecarui articol (la urma urmei imaginile fac mai mult decat cuvintele, asa ca…).

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.241237026021524.1073741828.100004056847573&type=1&l=2ff420ec40

De ce Thailanda si de ce Krabi? Pai Thailanda pentru ca e acea tara atat de exotica, de sigura si de convenabila ca pret incat pare cea mai buna optiune atunci cand tragi linie dupa ce analizezi cateva destinatii exotice. De multi ani imi doresc sa petrec un concediu intr-un cadru de vis vazut pana acum doar in filme (gen Laguna Albastra sau alte productii americane care promoveaza Caraibele). Despre Caraibe ce pot sa zic… mai nimic… findca nu am fost inca (insa planific sa ajung in urmatorul sezon si atunci o sa va povestesc). Insa am studiat si varianta asta si cand am analizat nu-mi era clar ce tara/insula din Caraibe ar fi cea mai potrivita, am vazut eu cateva care chiar mi-ar fi placut (gen Guadalupe) dar sa vezi problema cu preturile pe avion pana acolo (si orar zbor, escale si nu numai). Am vazut ca Rep Dominicana, Punta Cana mai precis e foarte populara printre europeni in general si romani in particular, insa chiar si acolo mi s-a parut greu de ajuns fara un tour operator european, fara “pachet” (ceea ce nu am dorit). Plus ca pozele ce le-am vazut de acolo (pe Google Earth), desi superbe, parca nu contineau chiar toata doza de exotism pe care o asteptam eu de la concediul asta.

...

 

De asemeni am mai studiat eu binisor si Seychelles (de fapt de multi ani am pus eu ochii pe arhipelagul asta), mi se pare ca acolo chiar sunt printre cele mai frumoase plaje din lume. Insa de fiecare data cand m-am apropiat cu studiul de destinatia asta, de fiecare data m-am desumflat cand am analizat costurile.

Asadar nu Seychelles fiindca e prea scump, nu Caraibe (deocamdata) fiindca e mai complicat fara tour operator (oricum nu avem tour operator la noi in tara si nici nu-s decis inca ce insula sa vad acolo), deci m-am uitat catre Asia si am gasit Thailanda ca fiind cea mai sigura destinatie, cu o gramada de variante de zbor si de hoteluri, cu preturi parca mai mici decat la noi, si, cel mai important, cu niste insule si niste plaje de poti sa juri ca-s trucate pozele alea. Pe scurt, am gasit destinatia perfecta pt cineva nu foarte aventurier, echilibrat la riscuri si fara mare experienta in destinatii exotice (mai fusesem eu in Australia insa nu se compara gradul de civilizatie si de siguranta de acolo cu cel din restul tarilor exotice).

Si de ce Krabi? Pai asa mi s-a parut mie, ca aia ar fi regiunea in care as putea vedea cat mai multe din acele insulite si plaje care ma atrag pe mine spre acea tara. Krabi nu e departe de Phuket, insa Phuket nu m-a atras deloc, mi s-a parut prea exploatat, prea plin de constructii, prea… ne-exotic sa zic asa. In Krabi am stat in statiunea Ao Nang care probabil e alegerea fireasca pt multi ce merg acolo, o statiunea inca nu extrem de exploatata (insa suficient de mare incat sa nu te plictiseasti seara… plimbare, restaurante, etc) si o buna baza de plecare in excursiile catre toate locatiile interesante din jur care fac sarea si piperul intregului concediu (si care sunt motivul pt care lumea se duce acolo). De acolo ai access (prin excursii de grup cu ghid sau chiar pe cont propriu, inchiriind barca cu barcagiu) la cateva insulite cu adevarat frumoase (printre care si “vedeta” din filmul “The Beach”) si nu doar insulite, mai sunt si alte activitati, insa despre ce se poate face acolo voi vorbi mai tarziu, acum doar am mentionat sa justific alegerea locatiei. Bineinteles ca Thailanda e mare si probabil cei mai castigati vor fi cei care vor face un tur prin mai multe regiuni din tara, poti sta cateva zile in Bangkok si imprejurimi, poti merge in nord (Chiang Mai) vizitand temple calare pe elefant si gustand din atmosfera rustica de acolo, iar daca vrei plaja si nenumarate optiuni, cred ca printre cele mai cunoscute sunt Ko Samui (in golful Thailandei) si Phuket sau Krabi pe partea cealalta, in Marea Andaman (toate aceste 4 localitati mentionate au aeroport si cateva zboruri zilnice catre Bangkok). Eu am preferat sa nu ma complic chiar atat de mult si sa aleg cea mai comoda varianta, 12 zile in Krabi (Ao Nang) sa ma relaxez si sa gust din tot ce are de oferit acea zona. Insa cine nu e asa de comod ca mine are si varianta de a combina Krabi cu Ko Samui (exista zbor direct intre ele). Bine, comod comod, insa nu m-am putut abtine si totusi in ultima zi am luat zborul cel mai de dimineata catre Bangkok, am lasat bagajele in aeroport si am petrecut o zi si in capitala, sa o “bifam” macar (zborul din Bangkok catre casa fiind nopatea).

 Sa trecem totusi la concret. Poate factorul ce m-a facut sa ma decid catre Thailanda (pe langa povestile amicilor ce deja au fost acolo) a fost zborul ideal pe care l-am gasit Bucuresti – Bangkok cu Qatar Airlines. Ideal atat din punct de vedere al duratei (4 ore si ceva Bucuresti - Doha, escala de 2 ore si apoi inca 5 ore si ceva Doha - Bangkok), cat si al pretului (750 EUR/pers) si a curiozitatii de a zbura, pentru prima data, cu o companie de 5 stele. Experienta serviciului de 5 stele recunosc ca nu a fost chiar o revelatie, poate daca mergeam la First Class era ceva, insa asa, la economic, desi totul super OK, nu a fost nimic peste serviciile de 4 stele ale celor de la Turkish Airlines (pe curse lungi, nu Bucuresti – Istanbul). Bine, comparatia nu e chiar relevanta fiindca turcii oricum tintesc sus si ofera servicii peste alte companii de 4 stele… Dar nu asta e relevant acum, trecem mai departe. Odata asigurat segmentul Bucuresti – Bangkok mai trebuia vazut cum ajung in Krabi. Bineinteles, am preferat tot cu avionul (se mai poate tren, poate chiar si masina, insa dupa cum am spus, sunt mai comod si echilibrat in aventuri). Am gasit Bangkok – Krabi cu 220 EUR/pers cu Thai Airways. Se poate si mai ieftin, cu low cost (Air Asia) insa trebuie stiut ca acestia opereaza de pe aeroportul secundar din Bangkok, si iarasi nu am vrut sa ma complic traversand Bangkok-ul intre zboruri, am preferat acelasi aeroport. De la aeroportul din Krabi lucrurile sunt foarte simple, aproape orice hotel iti propune transfer atunci cand faci rezervarea (lucru pt care am optat si eu) la preturi destul de OK - eu am platit doar ceva in jur la 66 Ron (600 baht) pt transfer, desi a fost cam 1h de mers pana la hotel. Si taxiurile sunt probabil la aceleasi preturi, insa daca se poate transfer cu masina hotelului, de ce nu?

Inainte de a povesti despre hotel am sa zic 2 vorbe despre viza. Ea se poate obtine de pe aeroport, insa nestiind exact cat dureaza obtinerea ei (si cum aveam doar 3 ore pana la zborul catre Krabi) am decis ca e mai sigur sa o obtinem inainte, de acasa. Pe site-ul ambasadei Thailandei (http://www.thaiembassy.org/bucharest/en/services/2723) se gasesc toate informatiile. Am depus dosarul si pasapoartele si cam in 5 zile parca am ridicat pasapoartele cu viza. Ulterior am intalnit persoane ce mi-au spus ca nu a durat mai mult de 30 min obtinerea vizei pe aeroport, deci… la alegerea voastra.

 Perioada de vizitare… cam toata lumea stie ca in destinatiile exotice tropicale e un pic invers decat la noi in sensul ca ideal este sa mergi acolo cand e iarna la noi si sa nu te duci in lunile de vara. De ce sa nu te duci in lunile de vara? Fiindca prinzi sezon ploios si in unele zone (gen Caraibe) mai prinzi si cate un uragan. Thailanda e mai ferita de uragane, insa cu toate astea un concediu acolo in lunile de vara poate fi usor riscant in cazul in care vrei mare si soare fiindca temperaturile nu prea sar de 25 grade. Stiu pe cineva care a fost in Octombrie si a fost OK, insa probabil cel mai sigur este in perioada Noiembrie – Aprilie inclusiv (pentru plaja ma refer). Varful de sezon e considerat Decembrie – Februarie, noi am optat pt Martie fiindca in general vrem sa evitam putin nebunia din varf de sezon.

“Noi”, ca in orice concediu si postare a mea inseamna eu si sotia. Atat!

Despre hotel acum. Variante sunt multe si variate, cand am intrat prima data pe Booking.com si am cautat pt Ao Nang am ramas suprins de plaja larga de preturi in care puteam gasi cazare de la acceptabil la superb. Pretul minim pe care il gasisem pt o cazare ce mie mi se parea acceptabila (adica camera dubla, baie proprie, rating bun pe Tripadvisor) era undeva in jur de 45 EUR/dubla/noapte (fara conditiile din paranteza precedenta cred ca se gasea si cu 20 EUR…). Iar pretul maxim… ceva cu multe zerouri…

Insa scopul meu nu a fost sa gasesc hotelul bun cel mai ieftin ci hotelul cel mai potrivit pt ceea ce doream eu de la acel concediu: maxim de exotism. Am ales hotelul ce mi s-a parut cel mai placut, cu bungalow-uri de cate 2 sau 4 camere imprastiate printr-o gradina luxurianta superba de ziceai ca te plimbi prin jungla (potecile si bungalow-urile erau suspendate cam 1m deasupra solului, iar pe dedesupt misuna fauna locala) astfel incat de fiecare data cand ieseam din camera aveam de mers vreo 3-4 min pana la iesirea din domeniul hotelului printr-un peisaj parca desprins din filmele cu Tarzan. Nu mai zic placerea de dimineata de la micul dejun (restaurantul era un foisor imens inconjurat de aceasta vegetatie) sau de fiecare data cand ieseam din balcon si dadeam cu ochii de lacul din fata bungalow-ului, plin de pesti colorati, tot felul de pasari si tot atatea feluri de sunete si veverite care se hraneau cu nuci… de cocos (bineinteles ca nu le puteau cara, insa le gaureau si intrau acolo, dupa ce consumau interiorul de multe ori ramaneau acolo si transformau nuca in adapost). Parea totul ca o jungla prin mijlocul careia s-a construit (pe piloane de lemn) poteci si cabane pt turisti. Piscina, restaurantul si receptia nu erau pe piloni, erau la nivelul solului (ce era mai ridicat in zona respectiva). Apropos de piscina, a fost cea mai frumoasa experienta de acest gen din viata mea (de obicei nu stau la piscina la hotel) insa aici era altceva… linistita (maxim 3-4 persoane in jurul ei, fara copii, fara scandal), inconjurata de bananieri si cocotieri si, cel mai misto, accesul permis pana la ora 21:00 (la ora 18:30 apunea soarele) ceea ce a fost nemaipomenit de bine fiindca indiferent de unde ne intorceam in ziua respectiva, din cauza soarelul de peste zi si a umiditatii de seara o baie in piscina la 2 ore dupa apus mergea de minune.

 Numele hotelului este “Somkiet Buri Resort & Spa” (http://www.somkietburi.com/gallery.html) - are o locatie ideala in Ao Nang (central, cam la 7 min de plaja, totusi destul de intim si ferit de forfota de pe strada principala – la care ajungeai imediat). Pe noi ne-a costat 90EUR / noapte / camera superioara cu mic dejun inclus. S-a meritat din plin. Acest hotel a facut aproape 50% din deliciul si farmecul intregului concediu acolo: mic dejun in foisor cand jungla parea ca se trezeste, cina (uneori, fiindca erau mii de variante tentante si in oras) tot in acelasi foisor insa intr-un alt cadru, de jungla pe intuneric, dimineata pe balcon auzeai pasari care mai de care si mureai de curiozitate sa vezi cum arata fiecare, si bineinteles, baile in acea piscina, fie ziua inconjurat de aceeasi jungla, fie noaptea la lumina lunii si a stelelor intr-o atmosfera pe care nici un film, nici un text, nimic nu o poate reda. 

 Cateva cuvinte despre locatia/statiunea Ao Nang acum si apoi voi descrie si activitatile ce se pot face in afara statiunii. Mie mi-a placut Ao Nang, a fost pe gustul meu, destul de linistit, fara o viata de noapte prea agitata (mai auzeam niste baruri/disco in aer liber, insa nu se exagera), o gramada de restaurante si terase in care sa-ti satisfaci toate curiozitatile culinare, magazine nu prea multe in afara de sutele de tarabe cu suveniruri si, destul de important, cu o plaja destul de OK care mie imi placea mai ales la apus si dupa apus. In general imi place foarte mult sa ma plimb seara/noaptea pe plaja, insa pe unde am fost rar se intampla sa pot face asta in conditii perfecte (ba prea intuneric, ba prea multa lumina si galagie, ba prea ingusta plaja, ba pietroasa, ba izolata, etc, etc). Cea din Ao Nang era perfecta pt asa ceva… nu era intuneric (lumina de la strada paralela cu plaja), era destula liniste (terasele la o oarecare distanta) era foarte lata si cu nisip batatorit fiindca era dupa reflux cand apa se retragea lasand in urma un nisip ideal pt astfel de plimbari, temperatura era mai mult decat OK, pe de o parte aveai statiunea, pe de alta, in larg, vedeai luminile de la diverse ambarcatiuni, iar cand era luna plina vedeai lumina verde a vaselor pescaresti aliniate in larg toata nopatea dupa calamarii atrasi de astfel de luna. Tot din cauza lunii pline existau si diferentele enorme intre flux si reflux (daca dimineata avea 4-5 m de plaja, inainte de apus se ajungea si la peste 100 m de plaja). Revenind la plimbarile de seara pe plaja, poate cel mai frumos aspect era totusi lansarea acelor felinare plutitioare (Khoom Loy), nu se lansau cate o suta odata asa cum vezi in filme, ci cate 2-3 in functie de cine era doritor sa le cumpere de la vanzatorii ambulanti specializati pe asa ceva. Am cumparat si noi, ni l-a aprins baiatul ala, ne-am pus dorinta si l-am lansat, iar senzatia este unica in timp ce le urmaresti cu privirea cum dispar undeva sus de tot, printre stele, deasupra largului marii.

Insa plaja din Ao Nang mi-a mai rezervat o supriza placuta, complet neasteptata. In unul din capetele plajei isi face veacul o familie numeroasa de maimute. Am nimerit in mijlocul lor intamplator, din dorinta de a vedea ce este dupa plaja. Destul de lipsite de frica oamenilor, nu schitau nici un gest cand aproape ca le calcam pe coada dorind sa trec printre ele (erau culcate fix in drum). Sunt de talie destul de mica si deloc periculoase. Totusi senzatia e destul de intensa cand esti invadat de 3-4 astfel de maimute in momentul in care revii acolo cu niste banane dupa tine. Oricum seara la apus observatul maimutelor este o activitate foarte populara, multa lumea se aduna se le observe ora de puricat sau de cearta (depinde de “tensiunile din familie” de peste zi) insa bineinteles mai toti merg acolo cu cate 2-3 banane in buzunar si cu dorinta de a face poze cu maimutele in libertate, de la foarte mica distanta:

 Hai sa vorbim acum despre activitatile de baza si de fapt cele mai interesante pe care le poti face acolo, si care sunt in afara Ao Nang-ului. Un mare avantaj al acestei statiuni este faptul ca este foarte aproapiata de Railay. Te duci la plaja din AoNang, exista acolo o toneta care vinde bilete, iti cumperi bilet (aprox 10 Ron), astepti 5-10 minute pana se mai aduna inca 4-5 persoane care merg in acelasi loc, apoi va preia barcagiul si dupa 15 min ajungi la Railay, dupa o plimbare foarte placuta cu simpaticele barci tip “long tail” (mie imi place sa le mai zic gondole thailandeze). Dar ce este Railay si ce puteam face acolo? Pai Railay e o peninsula pe care se poate ajunge doar cu barca (separata de Ao Nang printr-o stanca imensa) si care iti pune cu generozitate la dispozitie 4 plaje pe care sa te bucuri de peisaj: Tonsai, Railay West, Phra Nang si Railay East (le-am enumerat in ordinea distantei fata de Ao Nang). Desi am stat 12 zile in Ao Nang va imaginati ca nu am apucat sa merg pe toate, pe Tonsai am omis-o; teoretic exista legatura/poteca intre cele 4, insa pana la Tonsai drumul (care era prin jungla) parea destul de lung si nu m-am riscat – mai ales ca longtail-urile aveau program doar sa te lase acolo, nu te mai si luau inapoi (banuiesc eu ca avea legatura tot cu refluxul si cu apa mica de seara).

Cel mai mult mi-a placut Phra Nang beach unde de fapt vedeta este Phra Nang Cave, un inceput de pestera in care poti fie sa inoti (dimineata) fie sa te plimbi (dupa amiaza), in functie de nivelul apei. Legatura intre cele 3 (Railay W & E si Phra Nang) e destul de OK, in 5-10 min se poate ajunge de la una la alta, deci nu trebuie sa va stresati referitor la diversitate in ziua (sau zilele) ce decideti sa le petreceti in Railay.

Eu prima data cand am ajuns acolo (in prima zi chiar) am mers fara aparat foto si am facut o plimbare sa le trec pe toate 3 in revista. Mi-au placut toate, mai ales Railay East in care apa marii ajungea pana la trotuarul pe care ma plimbam (adica plaja era aproape inexistenta) iar mangrovele chiar completau peisajul acela special din care mai faceau parte si stancile din jur (ce delimitau plaja) pe care, daca te tinea si te pricepeai, puteai face si catarari. Insa, dupa cum am spus, nu aveam camera la mine (fiindca oricum aveam planificat sa ma mai intorc) si peste 3-4 zile m-am intors, dornic sa fotografiez peisajul ala. Supriza a fost maxima… am nimerit la “low tide”… da atat de low incat apa aia care ajungea la trotuar disparuse complet lasand loc la vreo 200 m de plaja urmati de alti 50-100 m de apa nu mai mare de 10 cm astfel incat oamenii erau carati de pe trotuar cu tractoarele cu remorca pana la barcile ancorate la vreo 300m. Ma uitam si nu-mi venea a crede cand vedeam mangrovele alea aratand acum precum orice copac din livada, insa sub care cineva a “parcat” o barca pe uscat (multe barci ramaneau in pozitia lor, proprietarii nu le mutau in larg daca nu aveau in plan sa le floseasca pe seara, le lasau acolo fiindca oricum a doaua zi dimineata apa era din nou mare). Peisajul imi parea inedit si dezolant in aceeasi parte… senzatia aia a unui lac secat, a faptului ca aici candva a fost ceva si acum nu mai este. Noroc totusi ca nu era nimic definitiv, in cateva ore se umplea la loc cu apa, pana in dreptul trotuarului de sub palmieri.

 In afara de nenumarate restaurante si buticuri cu suveniruri AoNang-ul mai are ceva la fiecare 2 pasi: mici agentii de turism care iti pot vinde excursiile pe care le doresti. Si e bine ca sunt asa multe fiinca exista concurenta intre ele si poti scoate preturi foarte bune. Ce am cumparat eu de la astfel de agentii: excursie la Phi Phi Don, excursia “4 Islands”, excursie la Hong Island, transport la Tiger Cave Temple, program de Kayaking (jumatate de zi) precum si jumatate de zi de calarie. Astea le-am decis atat in urma a ce am mai studiat acasa inainte, cat si la fata locului, consultand pliante, brosuri, etc.

Descrierea excursiilor la insule le gasiti pe foarte multe site-uri si blog-uri romanesti asa ca nu o sa insist prea mult (o sa vorbesc mai mult despre calarie, kayaking si templu), am sa dau totusi cateva detalii si despre excursiile la insule.

In primul rand se merita sa le faceti. Eu le-am facut cam pe toate cele mai populare mai putin una (excursia la Bond Island, era si mai departe si oricum imi cam ajunsese). Insa primul lucru ce l-am facut a fost un prospect al pietei, a agentiilor mai precis, pana l-am gasit pe Ton, un tip ce vorbea destul de bine engleza ce avea 2 metri patrati de agentie destul de aproape de hotelul meu si care mi s-a parut foarte OK in toate sfaturile si preturile ce mi le-a oferit.

Toate excursiile au acelasi tipar: vorbesti la agentie apoi tour operatorul vine si te ridica de la hotel cu o masina si de duce la locul in care incepe excursia (chiar daca de la hotel pana la locul cu pricina sunt 5 min de mers pe jos, ei nu vor fi de acord ca tu sa vii de capul tau acolo fiindca in acel loc sunt multi oameni – turisti sau angajati ai diversi tour operatori – si tu nu ai sa stii cui sa te adresezi, asa ca prefera sa vina ei sa te ia, chiar daca hotelul tau e peste drum). Sunt foarte organizati. Bineinteles ca si transferul inapoi la hotel este asigurat dupa excursie, insa optional de data asta.

Preturile pentru excursii in realitate difera mult de ceea ce e tiparit pe pliante, asta o aflati de la agentii daca va targuiti sau de la Ton care va spune direct ca, de exemplu, pretul pt Hong Island este 650 baht/pers si nu 1200 cum e trecut in pliant. Apoi pretul mai difera in functie de tipul barcii cu care mergeti: “spead boat” sau “long tail boat” (insa aceste long tail boat sunt ceva mai incapatoare si mai rapide decat cele care fac cursele AoNang – Railay). Normal, mai ieftin e cu long tail boat. E chiar si mai rustic asa. Optiunea asta nu mai exista si pt Phi Phi Don care e mai departe si nu exista optiune decat cu spead boat.

Despre fiecare, pe scurt (mai pe larg le puteti gasi descrierea si pe blogul lui Cezar (ImperatorTravel), eu initial de acolo am aflat despre ele inainte sa plec).

 Hong Island a fost prima astfel de excursie pe care am facut-o. A costat parca in jur de 650 bath/pers. Prima oprire a fost langa o insula/stanca pt snorkeling, insa din cauza vantului din acea zi apa nu a fost nici linistita nici foarte limpede asa ca abia am asteptat sa plec de acolo. Apoi am acostat pe insula Lading ce are o plaja foarte frumoasa (Paradise beach). Dupa vreo 90 minute acolo (timp in care am luat si pranzul oferit de ei, incropit acolo pe plaja) am plecat spre insula Hong si prima data ne-am oprit la Hong Lagoon (o laguna foarte interesanta inconjurata aproape in intregime de stancile insulei exceptand o crapatura de vreo 3 metri latime prin care intra si ies barcile cu turisti mirati). Aici nu am stat mult, maxim 15 minute, dupa care ne-am intreptat spre destinatia finala a excursiei: Hong Beach. Astfel am ajuns pe prima plaja ce mi s-a parut rupta din paradis, mai ales dupa ce au mai plecat din hoardele de turisti. Am ramas acolo pana in jur de 15:00 cand pe plaja eram doar noi (“doar noi” adica cei 30-40 din barca noastra).

Ce mai au in comun toate aceste excursii pe insule este ca in general cel putin 75% din plaja pe care o vizitati este plina de ambarcatiuni, iar pe plaja ai parte de toata “intimitatea” din lume alaturi de sutele sau chiar miile de alti turisti ce fac aceeasi excursie ca si tine.

Altceva in comun mai e faptul ca toate incep cam pe la 9:30 (atunci pleaca barca din AoNang) si cam pe la 15:00 se pleaca de pe insula inapoi spre AoNang. Asta este activitatea de tip “full day”. Iar “half day” inseamna de la 9 la 12 sau de la 13 la 16 (asta ca sa nu ramaneti dezamagiti asa cum am ramas eu la calarie – care de fapt asta a fost prima mea activitate acolo – unde tipul de acolo dupa 3 ore ne cam expedia acasa, si eu nu pricepeam de ce, ca in nici un caz nu trecuse jumatate de zi din punctul meu de vedere).

Phi Phi Don este excursia care cuprinde si celebra plaja din Maya Bay, “protagonista” din filmul “The Beach” lansat in 2000 parca, cu L. di Caprio. Phi Phi Don e de fapt un arhipelag ce contine Phi Phi Leh (insula ce contine Maya Bay), contine Phi Phi Don Island (care e cea mai mare, principala) si multe alte stanci in jur.

Prima oprire este totusi pe Bamboo Island, balaceala 30-40 min intr-o apa foarte limpede si nisip foarte alb si fin. Apoi ne-am indreptat catre insula Phi Phi Leh, am dat o raita printr-o laguna cu o apa de o culoare ce nu o pot descrie, insa o vedeti in pozele atasate. Apoi ne indreptam spre Maya Bay unde intalnim apogeul aglomeratiei. Abia a avut loc barca noastra sa se strecoare printre cele alte cateva sute ancorate acolo. Din cele cateva sute de metri de plaja vreo 10 metri sunt rezervati pt plaja (intrare in apa) restul plajei e ocupat de barci. Chiar si asa, aglomerat si pe fuga (nu prea se sta mai mult de 30 min pe acolo, sa apuce si altii…) intelegi ca esti in fata unei capodopere a naturii.

De acolo am mers direct in Phi Phi Don pt pranz la un “restaurant” (adica un spatiu in aer liber cu multe mese, scaune si un acoperis deasupra, pt umbra) la care toti tour operatorii isi duceau turistii pt masa de pranz (cu toate astea totul a decurs civilizat si rapid, chiar sunt foarte organizati). Dupa o plimbare scurta prin Phi Phi Don a urmat snorkeling-ul nelipsit din nici o astfel de excursie si apoi drumul de intoarcere.

4 Islands. Te-ai gandi ca vezi 4 insule in excursia cu numele asta, nu? In realitate e un fel de 2 insule, hai 2 si jumatate. Prima oprire este pe Poda Island, destul de draguta, am stat mai bine de o ora, am hranit chiar si niste pesti foarte prietenosi care s-au obisnuit ca oamenii la dau mancare asa ca imediat ce intri in apa te inconjoara un banc de pesti frumos colorati. Dupa Poda ne-am indreptat spre Chicken Island, urmatoarea oprire fiind pt snorkeling (undeva la 10 m de aceasta insula care are acest nume haios din cauza unei stanci cu o forma mai interesanta ce te poate duce cu gandul la un cap de gaina…). Dupa snorkeling am luat masa pe o plaja secundara, foarte ingusta, de pe Chicken Island. Insa mi-a placut asa mult plaja aia incat am decis ca trebuie sa ma intorc acolo, insa doar eu si ea, fara puhoi dupa noi.

Asadar pana acum avem 2 insule: Poda si Chicken. A urmat apoi Tup Island, insa eu o consider ½ dintr-o insula, fiindca e atat de mica si de apropiata de Chicken incat cu greu poti spune ca ai fost pe o noua insula. Insa Tup are farmecul ei, si anume o fasie de nisip ce o leaga de Chicken Island, fasie pe care poti merge foarte lejer daca este “low tide” si pe care aproape ca trebuie sa inoti la “high tide”. Si apoi ne-am intors spre mainland cu o ultima oprire pe… Railay. Pe care am considerat-o zero insula fiinca nu e insula si fiindca oricum ajungi acolo usor din AoNang cu “transportul in comun”, nu trebuie sa-ti iei excursie pentru asta. Insa ei considera Railay ca fiind insula fiindca nu se poate ajunge acolo decat cu barca (ceea ce e adevarat, insa geografic vorbind e cel mult o peninsula).

Cand excursia asta s-a terminat si am fost debarcati pe plaja din AoNang am fost si am studiat mai atent panoul cu ofertele firmei locale de barci, daca ii pot spune asa (adica cei care fac AoNang – Railay de fapt tin si ei de o firma care mai oferea si altceva pe langa asta). Si mi-a sarit in ochi faptul ca pentru 1700 bath poti inchiria pentru “half day” un long tail (“with your own driver”) care sa te duca pe 2 insule din cele 3 (la alegerea ta doua dintre Poda, Chicken si Tup).

Pretul nu era neaparat mic (avand in vedere ca 1000 bath ne-a costat pe amandoi excursia cu totul, “full day”), insa totusi cand m-am gandit ca 1700 bath inseamna aproximativ 180 Ron (o cina pt 2 persoane la restaurant in Romania) pentru un long tail numai pentru noi care sa ne duca unde vrem pe 2 insule, timp de 3 ore, mi-am zis ca se merita pe deplin. Si asa a fost!! A doua zi la 8:30 eram acolo, am platit si am plecat cam cu o ora inaintea barcilor cu excursionisti. Astfel am ajuns pe Poda care era numai a noastra, am hranit din nou pestii, de data asta doar noi, am facut poze in liniste si cam dupa o ora, cand la orizont se zareau barcile cu hoardele de turisti am plecat spre Chicken, direct pe plaja aia unde mancasem cu o zi inainte si care era perfecta pentru 2 ore de liniste doar pentru noi… Fiind si nivelul marii un pic mai inalt plaja era destul de mica (adica maxim 2 metri de nisip de la apa pana la copaci) insa pentru noi a fost perfect, nu aveam nevoie de mai mult si nici altii nu au mai venit. Eram doar noi 2, un leagan gasit acolo atarnat de un copac si barca noastra 5 metri mai incolo cu barcagiul dormind sub un palmier. Au fost 2 ore de paradis adevarat! Dupa cateva zile bune in care m-am aflat in diverse locuri superbe insa inconjurat de sute de turisti sau mereu pe fuga fiindca treceau repede cele 30-40 min rezervate locului respectiv, de data asta nu-mi venea a crede ca avem, doar pt noi, timp de 2 ore, o apa incredibil de limpede si turcoaz, o fasie de nisip alb ca in povesti cu copaci de un verde viu, ce se inclinau parca spre apa, un peisaj in zare format din stanci iesind din apa si un soare stralucitor, si ala parca tot doar pentru noi.

Asadar, daca ajungeti pe acolo, si aveti timp si stiti cam pe unde vreti (adica dupa ce ati facut totusi macar o parte din excursii si ati “ochit” o plaja) nu ezitati sa scoateti un pic mai multi bani din buzunar si sa inchiriati long tail-ul cu tot cu barcagiu, e o experienta care clar va fi ca un fel de cireasa de pe tortul intregii experiente petrecute acolo.

 Kayaking – a fost experianta cea mai intens gustata de mine fiindca nu ma asteptam sa-mi placa asa mult (si nu ma refer la activitatea de a vasli ci la peisajul in care s-a petrecut asta). La plajele superbe ce le-am vazut acolo m-am asteptat, insa nu prea ma asteptam sa ma plimb cu un caiac printr-un defileu superb cu vegetatie luxurianta sau printre paduri de mangrove cu maimute indraznete si varani timizi. Daca imi amintesc bine cred ca excursia asta “half day” a costat doar 450 bath/pers. Ca de obicei dimineata ne-a ridicat o masina de la hotel in care mai erau alti 2 turisti si am mers cam 45 min pana am ajuns la Ao Thalane. Drumul pana acolo a fost si el in sine o experienta interesanta findca am trecut printr-o zona rurala foarte frumoasa, banuiesc eu ca destul de prospera. Odata ajunsi la destinatie ni s-a facut un foarte scurt instructaj (axat mai mult pe cum sa folosim “the dry bag”, un rucsacel impermeabil in care sa-ti pui camera foto si alte bunuri ce nu le vrei ude), ni s-a dat vesta (care mai mult incurca, am scos-o imediat), ni s-a prezentat ghidul, apoi cate doi am fost ajutati sa urcam in canoe si gata, vaslim dupa ghid (vreo 20 de barci in total). Primele 15 min poate au fost mai plictisitoare simtind ca vaslim in sec pana am ajuns la defileu si am intrat pe un brat si minuni dupa minuni au inceput sa se asterne in fata ochilor mei de parca simteam ca ma uit la un documentar si nu traiesc chiar eu clipele alea. Bratul nu cred ca era mai lat de 10 metri si peretii destul de inalti asa ca soarele nu batea direct ci patrundea razlet printre crengile copacilor din varful peretilor facand astfel un joc de lumina care completa atmosfera perfecta de acolo. Spre disperarea ghidului (care ne-a certat ulterior) am ramas un pic in urma dezlipindu-ne de grup si savurand in tihna toata linistea si frumusetea locului. Trecuse doar jumatate de ora si deja eram in extaz. Ma asteptam ca asta a fost punctul culminant insa perfectiunea excursiei a fost completata de faptul ca dupa fiecare curba, dupa fiecare stanca aparea altceva parca si mai frumos. Si tot asa timp de 3 ore… Au fost si multe momente in care, prin padurea de mangrove, canalul de acces era atat de ingust incat abia aveam loc sa vaslim, cararea printre mangrove abia daca avea 2 m latime si multi dintre colegii de excursie se incurcau si trebuia sa stai dupa ei sa-si scoata barca din “tufe”, insa nu era nici o suparare, odihna era binevenita si oricum aveai la ce sa casti gura in toate directiile, inclusiv in sus sau pe stanci observand tot felul de obiceiuri ale faunei locale. Recunosc ca mi-a sarit inima un pic cand am trecut pe langa un varan aproape de marimea unui crocodil (cocotat pe o stanca) si ca am ascuns imediat camera cand am trecut prin mijlocul unei familii de maimute curioase ce luau la inspectat barcile ce treceau mai aproape de ele si confiscau tot ce nu era bine fixat in barca, in special sticlele cu apa (amuzant si nu prea fiindca deshidratarea era maxima acolo, noroc cu ghidul care stia si avea mai multa apa dupa el). Daca maimutele de pe plaja din AoNang erau disperate dupa mancare (banane) cele de aici (sau de pe drumul catre Tiger Cave Temple) erau foarte insetate si, fie de mila, fie de nevoie, cam renuntai la bidonul tau cu apa in favoarea lor (secretul era sa mai ai inca un bidon cu apa de rezerva, ascuns). De ce zic de mila, de nevoie? Fiindca il ocheau imediat si direct la el se duceau, il apucau si trageau, si chiar daca te tineai tu bine de el, nici o problema, maimutica ti-l perfora imediat cu dintii si se adapa pe loc sub privirea ta uimita, putin ofticata dar si amuzata in acelasi timp. Maimutele alea stiu foarte bine sa bea apa din bidon, dar nu de la dop ci de la fundul sticlei in timp e turistii tin cu tarie de apa lor atat de pretioasa pe caldurile alea. Odata perforata sticla la fund oricum nu prea mai ai ce face cu ea asa ca renunti la “lupta” chiar daca cantaresti de 20 de ori mai mult decat oponentul tau.

Daca faceti excursia asta (sau altceva in genul kayaking) aveti grija sa luati si macar un tricou de schimb la voi. Eu eram destul de ud (si cam toti eram fiindca inevitabil te stropesti sau macar transpiri) si cele 45 min inapoi la hotel cu masina nu au mai fost chiar asa o fericire din cauza aerului conditionat (nu prea ai cum sa-i convingi sa-l opreasca, si oricum era cald, vina era a mea ca eram ud – insa din fericire nu am racit J ).

 Tiger Cave Temple. Acesta este cel mai mare si mai vizitat templu din regiunea Krabi. Insa cel mai interesant aspect la acest obiectiv nu e dat nici de cuvintele “tiger cave” (nu e nici un astfel de animal pe acolo, si nici vreo pestera) nici de cuvantul “temple” – desi e un templu, un loc sacru, templul in sine este destul de micut si saracacios din punct de vedere al vestigiilor (in afara de o statuie impresionanta cu Buddha nu prea mai e altceva senzational), insa este in aer liber si situat fix in varful unui deal foarte inalt de unde ai o priveliste fascinanta la 360 grade asupra intregii regiuni. Cum ajungi acolo? Pai de la baza dealului cu pricina ai de urcat 1237 de trepte pana la templu. Cum ajungi la baza? Pai cu o masina/taxi de la AoNang faci cam 40-50 minute.

Noi am cautat preturi prin oras (doar pt transport pana acolo, templul era inclus la pachet cu altele obiective in diverse excursii de o zi, insa noi nu vroiam asta, vroiam doar templu si apoi gata, inapoi) si gaseam doar taxi pana acolo 1200 bath cea mai buna oferta (adica taxiul te ia de la hotel la ora stabilita, te duce acolo la baza scarilor si te asteapta 2-3 ore pana urci, admiri si cobori si apoi te aduce inapoi acasa). Insa tot de la Ton a venit salvarea (chiar nu-mi imaginam ca o sa-mi fac un agent personal acolo J ) care ne-a oferit acelasi lucru insa pt 800 bath. Cica dimineata urmatoare era randul sotiei lui sa stea la agentie asa ca poate el sa ne duca cu masina lui pana acolo in jur de 9:00 si ne intoarem in jur de 12:00. Si a fost perfect, nici nu e nevoie de mai mult. Sa urci treptele alea iti ia cam 45-50 min, acolo sus nu ai ce face mai mult de 1 ora, apoi le cobori cam in 30 min, mai casti gura la baza vreo 20-30 min fiindca ai si acolo ce sa vezi, e un fel de curte a unei manastiri buddhiste.

Insa treaba asta cu urcatul treptelor pana la templu nu trebuie luata in gluma, e o sarcina foarte solicitanta. Sa o faceti dimineata (pe la 10:30 deja soarele arde destul de bine), sa aveti apa la voi si incaltari comode fiindca desi sunt trepte din ciment, nu sunt chiar precum cele de la bloc, pe alocuri sunt foarte inalte (am vazut trepte chiar si de jumatate de metru inaltime) si dupa vreo 5-6 trepte din alea deja simti ca vrei sa faci o pauza. Insa odata ajuns sus tot efortul este resplatit prin privelistea spre regiune si prin privelistea acelui Buddha gigant si stralucitor domnind peste intreaga zona. Chiar daca goliti sticla de apa la urcare este OK, se poate reumple sus.

Pe trepte aproape inevitabil va vor intamplina maimutele. Si daca apa nu e ascunsa bine in ruscac, o vor confisca. Daca nu aveti rucsac, luati in plus un bidonel de apa ca si momeala (in timp ce celalalt bidonel il tineti ascus sub tricou sau intr-o punga). Am vazut o maimuta care se chinuia sa-si puna o esarfa pe cap… deci atentie si la aspectele astea… sepci, palarii, bandane (sa fie bine ancorate si/sau sa nu va aplecati in dreptul maimutelor). Tragand linie, experienta a fost fascinanta.

 Horse Riding – asta a fost prima activitate ce am facut-o acolo (chiar de a 2-a zi, fiindca era innorat atunci si a fost cel mai potrivit pt asa ceva) insa o descriu ultima fiindca e cel mai putin specifica acelei destinatii. In general nu te duci in Thailanda sa calaresti, insa o faci daca esti pasionat si/sau ai mult timp la dispozitie si vrei un concediu foarte diversificat. Eu ce sa zic referitor la calarie… nu-s nici extrem de pasionat, nici calaret profesionist (de fapt doar o singura data am mai stat pe cal, anul trecut cam 2 ore prin Skiathos am facut asa un tur simpatic, la pas). Insa sotia este foarte pasionata (desi nici ea nu are mai multa experienta) si am zis sa incercam, mai ales ca suna foarte bine ideea de a te plimba calare pe malul marii in Thailanda. Si a fost foarte placut. Insa a fost cea mai scumpa activitate dintre toate, cred ca am dat cam 1600 bath / pers, deci 3200 bath amandoi, ceea ce e o suma foarte mare acolo. Firesc totusi fiindca intretinerea cailor nu e o treaba ieftina nicaieri pe glob. Stiu ca exista varinta de 1 ora, 2 ore, half day si full day, si eu am ales half day (la momentu respectiv nestiind ca asta insemna de fapt 3 ore). Am ales sa fie dupa amiaza, la 13:00 a venit masina si ne-a luat de la hotel, am mers vreo 15 min printr-o zona foarte rurala pana am ajuns la ferma unde seful de acolo a fost putin dezamagit ca nu suntem profesionisti ca avea el chef de o alergare serioasa, asa ca a ascuns caii aia mari si frumos si a scos trei caluti frumosi si ei dar de talie medie, doi pt noi si unul pt ghidul care a fost cu noi, un baiat simpatic si teribil de optimist care respundea cu “Yes” la orice intrebare a noastra. Si am plecat la pas, in 2 min eram pe plaja si am mers asa vreo 15 min, dupa care am ajuns pe marginea soselei (cu circulatie intensa) si am mers si acolo vreo 10 min ce mi-au parut o eternitate (calul parea obisnuit) apoi vreo 15 min printr-un sat si apoi pe dealuri, foarte frumos, intai printr-o padure de palmieri, apoi de arbori de cauciuc, pana cand am ajuns undeva sus de tot cu o priveliste foarte frumoasa. Ne-am intors cam pe acelasi traseu iar cand am ajuns inapoi pe plaja, caii mai din instinct mai de plictiseala au luat-o frumusel la fuga (galop in buna regula) astfel ca de voie de nevoie se pare ca am invatat sa calaresc, in cele cateva minute probabil am invatat fortat continutul catorva lectii serioase de calarie ce le-as fi avut daca faceam un curs oficial. Bineinteles am mers cracanat 2 zile dupa, insa experienta a fost inedita. Si partea cea mai fascinanta a fost la final cand ne-am intors la ferma, am lasat saua si hainele si ne-am urcat inapoi pe cai in costumele de baie, ne-am intors la plaja si am intrat in apa cu caii. Asta facea parte din program, in pliant scria ca la programul “half day” dupa plimbare ai la alegere ori “swimming with the horse” ori “visit the fish farm”. Asa ca am fost pregatiti din timp, aveam costumele la noi, nu stiam ce-i asa “fish farm” dar clar am zis ca nu putem rata ocazia sa inotam cu caii.

Dupa cum v-am spus, pe atunci nu stiam ca “half day” inseamna doar 3 ore asa ca eram cam ofticat cand am aflat ca programul s-a incheiat si trebuia sa ne intoarcem acasa, asa ca boss-ul de acolo (sa ma imbuneze) s-a decis ca inainte sa ne duca inapoi la hotel sa ne treaca totusi si pe la “fish farm” (adica sa ne ofere ambele optionale din program, nu doar una).  Asa ca dupa 5 min cu masina am ajuns la asa zisa ferma de peste, care pana la urma chiar era o ferma de peste in buna regula, cu o gramada de bazine cu fel de fel de pesti in ea (majoritatea pt restaurante), insa si cateva pisici de mare, pesti gigant, testoase, etc. A fost interesant, mai ales ca pisicile de mare (care acum erau intr-un iaz) veneau la mal si puteai sa le mangai.

Cam astea au fost in linii mari activitatile ce se pot face acolo. Nu prea am vorbit despre mancare (desi in general imi place sa fac asta) fiindca ar fi prea multe de spus si deja articolul e foarte lung. Spun doar ca am mancat si de la ambulanti de pe strada, si de la singurul impinge tava de acolo (foarte gustos) si la restaurante cochete cu terase romantice situate fix pe malul marii. Provocarea mare pt mine a fost sa evit mancarea picanta cu chili (din cauza unei probleme temporare de sanatate) ceea ce e o mare provocare printre oameni care din nastere sunt obisnuiti cu hot chilli si pt care “a little bit spicy” pt mine insemna ca-mi ia foc gura. Si cand spuneam “no spicy at all” deja ii incurcam destul de mult, insa chiar si asa am avut un rasfat culinar pe cinste acolo, de la tot felul de fructe exotice extrem de proaspete servite pe strada pana la peste si fructe de mare proaspete servite seara la un restaurant elegant insotite de un delicios si surprinzator “garlic souce” si de un vin italian foarte bun dar foarte scump. Daca sunteti amatori de vin, asa cum sunt eu (de exemplu eu nu beau bere) atunci in acea parte a Thailandei aveti de suferit, fiindca e partea musulmana in care in general nu prea se bea alcool si oricum Thailanda in sine nu prea are treaba cu vinul, asa ca tot vinul este importat (Europa, Africa Sud sau Chile) iar preturile sunt pe masura, adica de la 600 bath in sus pe o sticla de vin european mediocru, 1000 bath o sticla OK (in conditiile in care cu 1000 bath 2 persoane puteau manca chiar si 3 zile de la buticurile mai ieftine sau o cina romantica la o terasa pe malul marii).

Dupa cum am mai precizat in ultima zi am avut un avion devreme catre Bangkok unde am reusit sa petrecem cateva ore si sa punctam obiectivele cele mai turistice, sa gustam putin din atmosfera aia specifica de oras asiatic extrem de aglomerat si de agitat mai ales ca ne-a prins si o ploaie torentiala cum nu cred ca am vazut vreodata la noi in tara. Pe noi Bangkok-ul ne-a obosit in cateva ore mai mult decat mi-as fi putut imagina si ne-am dat seama ca pentru a vizita astfel de orase trebuie sa fii ori foarte pasionat de astfel de civilizatie, ori foarte deschis oricarui tip de aventura ori foarte pregatit dinainte, fizic si psihic, si sa stai totusi cateva zile acolo, sa o iei usor, sa intelegi ceva, nu sa incerci sa bifezi cat mai multe in doar cateva ore. Insa cum plan de a vizita separat Bagkok-ul nu aveam am zis ca mai bine cateva ore decat nimic (ceea ce a fost corect, insa foarte obositor). Gata, vacante placute in continuare!

 

 

No feedback yet

Leave a comment


Your email address will not be revealed on this site.
(Line breaks become <br />)
(For my next comment on this site)
(Allow users to contact me through a message form -- Your email will not be revealed!)