Issue time05:29:00 pm, by Bogdan Popescu Email 14480 views
Categories: Italia, Coasta Amalfi, Turism, Extern, Sorrento, Capri, Positano, Ravello, Amalfi

 

Asa cum pomeneam in articolul despre Toscana, imediat dupa saptamana petrecuta acolo au urmat 6 zile (prima saptamana din Iulie) petrecute in zona Coastei Amalfi (sau Costiera Amalfitana, mai pe limbajul local). Motivatia am mentionat-o tot in articolul precedent: in anumite filme am fost impresionat de cateva secvente care au fost filmate intr-un decor "breathtaking" care mi-a ramas intiparit in memorie asa ca atunci cand am inceput sa calatoresc le-am luat serios in considerare. Astfel am vrut sa calc pe urmele Dianei Lane sau Marisei Tomei prin Positano si mai ales am vrut sa merg in Ravello, acolo unde Romy Schneider a interpretat-o pe printesa Elisabeta a Austriei in trilogia Sissi (1955-1957), probabil cea mai indragita productie a cinematografiei austriece. Bine, doar o foarte mica parte a fost turnata aici (cateva minute in partea a 3-a a trilogiei, atunci cand se presupune ca Sissi se refacea in Corfu sau Madeira, secventele erau de fapt filmate in Italia) insa si acele cateva minute au fost suficiente pentru a-mi starni curiozitatea... erau secvente filmate in 1957 intr-un decor parca ireal si eram curios daca asa ceva mai exista si in prezent (si anume unde). Dupa film am studiat si am gasit... era Villa Rufolo din Ravello, Campania, Italia. Astfel, peste cativa ani (adica in 2012) am pus cap la cap acest concediu "italian style" astfel incat in doua saptamani sa ma si relaxez, sa-mi incant atat ochiul cat si papilele gustative, insa sa si pasesc pe acolo pe unde au pasit cei care au facut cateva din filmele pe care le revad oricand cu placere. Astfel dupa o multe locatii interesante din Toscana a urmat probabil cea mai frumoasa regiune de coasta a Europei (sigur cea mai frumoasa a Italiei) care - foarte convenabil pentru mine - gazduia si Positano si Ravello.  

Baza a fost Sorrento (unde si aici s-au turnat niste filme, dar nu mai pomenesc sa nu-i plictisesc pe non-cinefili) si de acolo am putut vizita tot ce am dorit. Pana in Sorrento am ajuns cu trenul din Florenta pana in Napoli si in gara din Napoli am schimbat trenul cu acel tren de coasta (Circumvesuviana - http://www.eavsrl.it/web/it/content/orario-ferroviario) care circula pana in Sorrento (face cam 60-70 min, are destule opriri si nu se ridica nici pe departe la standarde inalte de comfort...).

La finalul vacantei am luat un transfer de la hotel direct la aeroportul din Napoli si de acolo zborul spre casa cu WizzAir...

Asadar, ajungeti cu avion sau tren in Napoli, iar din gara luati trenuletul de coasta (de undeva de la subsol, ca un fel de metrou) si calatoria nu va fi cea mai selecta, asa cum nici gara din Sorrento nu va deborda de eleganta mai ales daca veti fi intampinati de colorati asa cum am fost noi...

Insa odata ce treceti de faza asta lucrurile se vor schimba radical. Sorrento a fost mult mai frumos decat mai asteptam. Eu initial l-am considerat doar o simpla baza de plecare catre celalalte destinatii (si este o baza buna, fiindca ai autobuz catre Positano, Amalfi si Ravello, ai ferry catre Capri si acces usor si direct cu trenul de coasta catre Napoli sau Pompei). In afara locatiei strategice in Sorrento mai gasesti si cazari ceva mai decente la pret decat in Capri sau Positano (Ravello nici nu intra in discutie, nici nu apucam sa ne gandim la pret fiindca din cauza locatiei este aproape imposibil sa pleci de acolo zilnic si sa vizitezi restual coastei). Bine, mai ieftin de atat poti gasi cazare in Napoli, insa nu ma pot imagina in fiecare zi facand cate 60-70 min dus si tot atat intors doar ca sa ajung in Sorrento (si de aici alte 2 ore cu autobuzul pana in Amalfi/Ravelo, sau 1 ora pana in Positano, sau tot cam atat pana in Capri). In plus, cand am trecut cu trenuletul ala prin Napoli (plus ce am mai studiat inainte) m-am convins ca Napoli nu e totusi un oras in care vreau sa stau o saptamana, nu are nici o legatura cu frumusetea din Coasta Amalfi si nu prea mai are nici o legatura nici cu ceea ce era el candva si cu rezonanta numelui ("vedi Napoli e poi muori"). Totusi, de curiozitate se poate rupe o jumatate de zi si dat o fuga din Sorrento pana in Napoli si vazut punctele esentiale (eu nu am facut asta, dar planific sa o fac data viitoare fiindca in mod sigur candva in viata asta voi reveni aici pe coasta).

Revenind la Sorrento, dupa cum spuneam am fost surprins de frumusetea lui, in special de abundenta vegetatiei luxuriante nu doar din curtile hotelurilor de lux ci si la numeroase terase, restaurante, si chiar si prin oras... Inca din prima seara am iesit sa mancam si complet intamplator am nimerit intr-un loc (intrarea era ca intr-un hotel/restaurant, dar apoi se iesea intr-un fel de terasa - curte interioara imensa) in care aveai senzatia ca stai la masa intr-o gradina, erau lamai la tot pasul, atat printre mese (lamai copacei) cat si deasupra (lamai frunze si fructe, o specie cataratoare) asa cum pe la noi pe la curtile bunicilor vedem cate o "streasina" din vita de vie cataratoare, cu struguri atarnand - aici era la fel insa in loc de struguri atarnau lamaile... Fiind seara lumina era difuzica iar muzica relaxanta de pe fundal chiar transformau locul ala in ceva cu adevarat special... Iar preturile din meniu nu au fost chiar exorbitante, ba pe aloculuri se merita mai mult decat la alte terase... Pacat ca nu am retinut numele (atat stiu ca patronajul este acelasi ca al hotelului "Grand Hotel La Favorita" - care e cam la 200 metri distanta, si care arata mult mai luxos si mai scump decat restaurantul de care am pomenit).

Full story »

Leave a comment
Issue time04:44:00 pm, by admin Email 4363 views
Categories: Grecia, Corfu, Turism, Extern

"Este adevărat că unele țări ne invită să descoperim înțelepciune sau peisaje, însă Grecia ne oferă ceva mult mai important: puterea de a ne descoperi pe noi înșine" - Lawrence Durrel
Potrivit mitologiei grecești, numele de Corfu ( Kerkyra în limba greacă) provine de la numele nimfei Korkira. Zeul mărilor, Poseidon, s-a îndragostit de nimfa, a rapit-o si a dus-o în insula. Homer a fost cel dintâi care a consemnat frumusețile insulei, amintind în opera sa Odiseea că Ulise a fost găsit , aruncat de furtună, pe tărmul acestei insule paradesiacă, cea mai verde dintre insulele grecești.
Amalgam de frumuseți naturale și obiective caracteristice zonei, Corfu se întinde în partea de nord a Mării Ionice.

 

Frumoasa insulă este cea mai cunoscută regiune a Greciei și cu precădere cea mai solicitată destinație de vacanță. O simplă plimbare de-a lungul zonei dezvăluie flori salbatice, lacuri întinse, biserici izolate precum şi clădiri veneţiene. Acoperită de plantaţii de măslini, chiparoşi si lămâi, soarele, nisipul fin şi marea albastră sunt motive irezistibile pentru care zeci de mii de turişti din întreaga lume vin şi revin aici în fiecare an.
Istoria regiunii este de asemenea palpitantă, datorită succesiunii permanente a conducătorilor străini. De-alungul secolelor, romanii, veneţienii, francezii şi englezii au încercat să pună stăpânire pe această insulă. Aşadar, urmele diferitelor culturi se regăsesc astăzi în arhitectura locurilor, vizitarea insulei putând fii echivalată cu o incursiune în cultura şi istoria Europei.
Palate, fortăreţe, muzee, librării, biserici ( de remarcat Biserica Sf.Spiridon-patronul insulei), interesante clădiri deschise vizitatorilor precum şi case particulare, situri arheologice sau plantaţii de măslini se îmbină neaşteptat, într-un puzzle pe care fiecare vizitator în parte îl desluşeşte într-un final.

Full story »

Leave a comment
Issue time12:08:00 pm, by admin Email 4034 views
Categories: Turcia, Turism, Extern

Efes-ul a fost construit prima data in vestul Anatoliei, intr-un golf la varsarea raului Menderes-ul Mic (Caystro) in mare. Locul unde a fost fondat Efesul nu reprezinta numai un punct important de intalnire a orientului cu occidentul ci era in acelasi timp situat si la intersectia cailor de acces dintre Milet si Ionia. In Ionia antica s-a nascut si s-au dezvoltat artele frumoase, stiinta, au trait filozofii ca Heracles si Thales. Efes a fost intotdeauna un oras ramas sub actiunea a doua influente diferite, pe de o parte influenta pozitiei sale geografice si de cealalta parte influenta politica. Nici pana in ziua de azi nu s-a putut stabili exact cand si cine a fost de fapt primul fondator al orasului Efes. Ceea ce se cunoaste referitor la orasul Efes este ca exista inca din anii 2000 i.Hr. si era pomenit alaturi de numele zeitei mama Sibei denumita mai apoi Artemis. Cele mai vechi izvoare relateaza ca orasul a fost fondat de catre Amazoane si in perioada urmatoare a fost locuit de catre Carieni si Lelegieni.
Orasul Efes a fost cucerit de catre Ionieni in timpul sec. al XI-lea i.Hr. condusi de Androclos. In timpul domniei lui Androclos, Efes-ul a pus bazele relatiilor cu regatul Lidya. Dar regele Lidyei a incercuit orasul si a prigonit populatia acestuia intr-o campie aflata nu departe de templul zeitei Artemis.

Rezervorul de apa

Baile termale Varius


In aceasta epoca a trait intre anii 540 si 480 i.Hr. filozoful Heracles care si-a pus o importanta amprenta asupra filozofiei antice.
In timpul razboaielor cu Peloponezii orasul Efes a intrat sub stapanirea mai intai a Atenienilor si apoi a Spartanilor 404 i.Hr.
Dupa razboiul de la Granikos din anul 334 i.Hr., orasul a fost cucerit de Lizimah unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare in anul 283 i.Hr. Cu timpul, campia a fost inundata cu nisipul aluvionar adus de raul Menderes-ul Mic iar a calea de deschidere la mare a orasului a fost obturata si din cauza ca terenurile au devenit mlastinoase, populatia a trebuit sa infrunte malaria. Lizimah a hotarat ca asezarea orasului in apropierea mlastinelor nu este propice nici pentru sanatate nici pentru posibilitatile de comert ale populatiei. Pentru a scapa orasul de aceste conditii nefavorabile l-a mutat in valea dintre culmea Bulbul (Ciocarlia) si culmea Panayir (Balci). Lizimah a obligat pe toti locuitorii care nu doreau sa-si paraseasca locuintele sa se mute in orasul nou. Scopul era de a transforma vechea zona locuita intr-un rezervor de apa.

Full story »

Leave a comment
Issue time04:28:00 pm, by Bogdan Popescu Email 14955 views
Categories: Italia, Toscana, Turism, Extern

 

Dupa cum usor se poate intelege si din titlul articolului, dorinta de a petrece o vacanta in Toscana a fost treptat, dar hotarat, indusa de industria de la Hollywood - ca un mare consummator de filme ce sunt am avut placerea de a savura si acele comedii romantice usurele filmate pe taramurile idilic insorite ale Italiei rurale si inevitabil a crescut in mine dorinta de a pasi prin acele locuri, mai ales ca nu-s chiar la capatul celalalt al pamantului, ba-s chiar aici la doi pasi, sau doua ore de zbor, cum vreti sa o luati...

Sigur nu toti dintre cei care citesc aceste randuri, insa probabil o buna parte din voi, atunci cand erati stresati, sau era urat afara, sau pur si simplu aveati chef de un film relaxant cu subiect usor si  peisaje calde ati apelat la unul din multele filme de acest gen, din care in fuga as putea aminti pe "Only you" (1994, cu Marisa Tomei si R. Downey Jr) sau "The Shadow Dancer" (2005, cu Harvey Keitel) sau mai noul "Letters to Juliet" (2010, cu Amanda Seyfried). Asta ca sa nu mai pomenesc de cel care da si numele articolului de fata, "Under the Tuscan Sun" (2003, cu Diane Lane), care din punctul de vedere al unora (si al meu) nu e doar o comedioara romantica usurica, ci e chiar un film artistic (romantic, nu neaparat foarte comic) destul de reusit.

In plus, "Only you" si "Under the Tuscan Sun" au ceva in comun, si anume o incursiune de cateva minute si in Coasta Amalfitana, prezentand in cateva cadre splendoarea oraselului Positano (cateva cadre care pe mine m-au convins ca dupa saptamana petrecuta in Toscana sa iau trenul catre mai spre sud, catre Sorrento, si de acolo sa vizitez si Coasta Amalfi, ceea ce va fi subiectul urmatorului articol ce il voi scrie aici).

Asadar sa trecem la subiect. In vara lui 2012 mi-am luat 2 saptamani de vacanta (ultima din Iunie si prima din Iulie) pe care le-am impartit asa: primele 2 nopti Florenta, apoi 6 nopti la o ferma in Toscana, apoi 6 nopti in Sorrento (Coasta Amalfi - despre care voi povesti in articolul urmator). Protagonisti: eu si sotia.

Zborul a fost cu WizzAir catre Pisa si de acolo cu trenul catre Florenta. Mai precis un autobuz de la aeroport la gara Pisa (face 10 min si au o frecventa de 5 min) si de acolo tren Pisa - Florenta (face cam 60-70 min).

Sunt si trenuri directe din aeroportul Pisa catre Florenta, insa au o frecventa destul de redusa (2-3 ore parca). Va puteti juca pe http://www.trenitalia.com pentru a vedea exact orarul si cum se potriveste cu zborul vostru. Eu mi-am facut cont aici pt a putea cumpara bilete online cu ceva timp in avans (pentru Florenta - Napoli). Insa pentru Pisa - Florenta nu e nevoie de bilete luate in avans, frecventa trenurilor e destul de mare si nu prea vad cum ar putea aparea probleme.

Despre Florenta o sa scriu doar 2-3 randuri fiindca nu face subiectul articolului de fata (desi este orasul principal din Toscana, eu mi-am propus sa vorbesc mai mult despre partea rurala a zonei). O locatie buna de cazare (la care eu am apelat) poate fi "Le camera dei conti" (www.cameredeiconti.it), ii gasiti si pe Booking, Venere, etc... Nu e un hotel propriu zis ci mai degraba 5 sau 6 camere dintr-un imobil localizat foarte strategic la 2 min de gara (zona OK, linistita) si vreo 7-8 min (plimbare) de centru. Camarele isi merita pretul (undeva la 100 EU/noapte parca) sunt foarte spatioase, elegant si modern decorate - mi s-a parut interesant peretele de sticla dintre dormitor si cabina dusului :)

Patronul este un Italiano simpatico care le vorbeste bine pe romaneste fiindca a locuit cativa ani buni prin partile Brasovului.

In Florenta poti petrece si 2-3 saptamani pline daca esti un mare impatimit al Renasterii. In caz contrar 2-3 zile pot fi suficiente. Eu de exemplu nu am tinut neaparat sa merg la cel mai mare muzeu de acolo (care e si cel mai aglomerat) adica "Uffizi", m-am multimit si cu "second place" adica Palazzo Pitti si gradinile din spate. Referitor la gradini, primele si cele mai mari sunt Boboli, care sunt cam seci  - cel putin asa erau cand am fost eu, m-am plictisit teribil sub soarele dogoritor, fara pic de umbra... nu prea mi-au placut, insa nu va dati batuti, dupa ele, in acelasi perimetru dar mai in spate (cautati, intrebati) trebuie sa gasiti si Giardini Bardini (care-s cu totul altceva, adica chiar e gradina acolo, cu umbra, floricele, pasarele, etc). Ca si biserici probabil veti dori sa vizitati cel putin Santa Croce, acolo unde se afla mormantele multor figuri mari renascentiste printre care si Michelangelo.

Si punctul din Florenta in care trebuie neaparat sa ajungeti pentru a admira panorama  orasului (mai ales la asfintit) este Piata Michelangelo (mai jos o poza facuta acolo, restul in albumul publicat la sfarsit).

 

Daca am enumerat doar 3 obiective din Florenta nu inseamna ca doar atat am vizitat sau doar atat va recomand sa vedeti.  

Dupa cea de a doua noapte in Florenta am mai facut o plimbare scurta de dimineata prin oras, apoi decazarea si de aici imediat am inchiriat o masina din zona garii cu care m-am indreptat spre Toscana propriu zisa...

Full story »

Leave a comment
Issue time04:06:00 pm, by admin Email 4560 views
Categories: Despre daci, Istorie

 

O introducere de ansamblu : aceste statui monumentale ale Geto-Dacilor au fost realizate de artiştii romani în timpul domniei împăratului Traian (98-117 d.Hr.) pentru Forul acestuia (la Roma), după cuceririle făcute în Dacia (106 d.Hr.). Precizez, Forul lui Traian, construit în 6 ani de vestitul arhitect Apolodor din Damasc, a fost inaugurat în anul 112 d.Hr.

Informaţii mai detaliate despre aceste sculpturi

Dimensiunile acestor statui : descoperirile arheologice efectuate în Forul lui Traian (Roma) au pus în evidenţă, pentru acest vast complex arhitectural au fost realizate două serii de statui de Geto-Daci, ca dimensiuni, ce aveau un loc bine stabilit in perimetrul acestui For, la înălţime, ca false cariatide, ce erau situate la nivelul aticelor porticurilor curţii interioare a Forului lui Traian, deasupra fiecărei coloane de susţinere a galeriilor acestor porticuri, şi la nivelul faţadei exterioare (partea sudică) de la Basilica Ulpia, şi care aveau dimensiunile de 2,68 m (pentru cele de la nivelul porticolelor, pomenite mai sus), şi de 3,084 m (pentru faţada părţii de sud a cladirii Basilica Ulpia).

Cu aproximaţie, numărul acestor statui monumentale de Geto-Daci poate fi estimat cam în jur de o 100 de statui : aproximativ 18 statui la nivelul faţadei sudice a clădirii Basilica Ulpia ; aticul porticului nord-est (faţada int.) : 25 statui de Daci + încă 2 statui la unghiurile zidurilor de întâlnire, egal 27 ; galeria tripartită sud-est (faţada int.) : 20 de statui la nivelul aticului spre curtea interioară ; aticul porticului sud-vest (faţada interioară) : 25 statui de Daci + încă 2 statui la unghiuri, egal 27 de statui.

Reconstituirea Forului lui Traian : faţada părţii de sud de la Basilica Ulpia şi latura de nord-est a porticului Forului (James E. Packer, The Forum of Trajan in Rome. A Study of the Monuments in Brief, University of California Press, 2001).

Full story »

Leave a comment
December 2019
Sun Mon Tue Wed Thu Fri Sat
 << <   > >>
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30 31        

Search

Cazare prin Airbnb.com


200 lei Cadou!

Rezervă Acum

Cazare prin Booking.com

Booking.com

Email Subscription

Enter your email address:

Facebook Page

Latest posts

Bulgaria More...
Extern More...
Intern More...
Turism More...
Istorie More...

Translate

Partner Sites









XML Feeds

Dolce Far Niente

Poll

Faceti turism in Romania?

View Results

Exchange Rates (RON)

Powered by b2evolution