Issue time02:00:00 pm, by admin Email 3683 views
Categories: Despre daci, Istorie

Istoria Romāniei trebuie rescrisă!

Falsul cu care sunt intoxicate generaţii īntregi de tineri trebuie demontat! ... Filmul "Dacii - Adevăruri tulburătoare" face parte dintr-un proiect mai amplu ce vizează recuperarea adevărului istoric, fiind primul pas hotărāt.

Aşa după cum veţi constata, dovezile ştiinţifice la care se face referire şi argumentaţia bazată pe izvoare istorice autentice, aduc informaţii inedite şi extrem de valoroase, capabile să determine o rescriere a istoriei acestui popor.

Toate acestea sunt susţinute de personalităţi şi specialişti care merită cu adevărat sa fie ascultaţi: General (rez.) dr. Mircea Chelaru (fost Şef al Marelui Stat Major al Armatei Romāne), Dr. Napoleon Săvescu (director fondator al Dacia Revival International Society), General (rez.) Nicolae Spiroiu (fost Ministru al Apărării Naţionale), Prof. dr. Mihai Popescu (Biblioteca Militară Naţională), Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald (directorul Institutului de Biologie Umană al Universităţii din Hamburg, Germania), Dr. Georgeta Cardoş (cercetător ştiintific biolog specialist genetică - Institutul Victor Babeş), Prof. doctorand Sebastian Stănculescu (paleografie şi antropologie culturală). 

 

>Rezultatele cercetărilor recente de paleogenetică realizate la Hamburg, Germania, pe oase şi dinţi din situri romāneşti de acum 3.000-5.000 de ani, pun sub semnul īntrebării teoriile pe care se bazează istoria oficială a Romāniei. Este actuala populaţie a Romāniei continuatoarea populaţiilor tracice si pretracice de acum 3.000 - 5.000 de ani? Suntem noi īnrudiţi genetic cu italienii? Iată doar două dintre multele īntrebări tulburătoare la care acest film documentar doreşte să răspundă cu argumente bine īntemeiate. Recuperarea adevărului istoric este un demers indispensabil recuperării demnităţii naţionale.

 

Un articol de Daniel Roxin

Sursa: adevaruldespredaci.ro

 

1 comment
Issue time12:19:00 pm, by admin Email 3748 views
Categories: Despre daci, Istorie

 Sarmizegetusa Regia

Locul central īn panteonul zeităților traco-dacice este ocupat de Zamolxis (alte forme ale numelui fiind și Salmoxis, Zalmoxis, Samolxis etc.). Porphiros, īncercānd să explice etimologia numelui Zamolxis, opinează că acesta ar proveni de la cuvāntul trac zalmos, cu īnțelesul de piele sau blană, explicație inspirată, probabil, de legenda potrivit căreia, la nașterea sa, ar fi fost īnfășat īntr-o blană de urs. Alte teorii cu privire la īnțelesul numelui sau pot fi regăsite la autori precum Matthäus Prätorius și Paul Kretschmer, care au avansat ipoteza legăturii dintre numele zeului dac și cuvāntul trac zemelen (pămānt), idee pornită de la o posibilă confuzie a lui Zalmoxis cu zeul lituanian al pămāntului, Zameluks.

De asemenea, o altă variantă īncă discutată ar fi cea a asocierii lui Zamolxis cu o zeitate solară. "Papyrus de Toura", descoperit īn anul 1941 la Toura, o localitate situată īn apropiere de Cairo, menționează numele zeului geto-dac Zamolxis, atribuindu-i o origine scitică, această confuzie fiind īntālnită la mai mulți autori antici. Hellanicos, contemporanul mai tānăr al lui Herodot, arată īn "Obiceiuri barbare": "scitul, fiind robul lui Pitagora, īntorcāndu-se la el īn țară, a dat oamenilor īnvățături cu privire la nemurirea sufletului".

Pestera Polovragi- Sala Piticilor

De unii autori antici este considerat rege și mare preot, discipol al lui Pitagora și deținător al unor cunoștinte care, la vremea respectivă, au făcut ca poporul său să-l zeifice după moarte. Primul autor antic ce vorbește despre existența pămānteană a lui Zamolxis este Herodot, acesta povestind cum zeul dac, pe cānd viețuia printre ai săi, i-a īnvățat pe aceștia despre nemurirea sufletului.

Lucian Blaga, (īn "Getica", īn Saeculum. Revistă de filozofie, Sibiu, I, 4,1943, pp. 3-24), vorbind despre nemurire la geto-daci, precizează: "Getul nu se ferește să cadă īn luptă, deoarece pe calea aceasta el speră să obțină o nemurire a dubletului său corporal. Nemurirea īl preocupă nu atāt ca un lucru de la sine īnțeles, ci mai curānd ca un ceva de dobāndit pe o cale oarecare, unde totdeauna magia intervine īntr-un fel [...] dacă nemurirea ar fi un atribut al «spiritului», o īnsușire firească, genuină a acestuia, n-ar mai fi nevoie de nicio magie farmacologică. Se pare, de altfel, că preoții geţi, ca și druizii la celți, erau impresionanți meșteri ai magiei."

Atāt de important se pare că era Zamolxis printre ceilalți daci īncāt, vreme de trei ani, perioada īn care s-ar fi retras și ar fi locuit izolat, īn niște īncăperi subpămāntene construite la porunca sa, poporul sau l-ar fi jelit cerāndu-i reīntoarcere, lucru īntāmplat īn al patrulea an, povestește autorul grec. Poveștile ce au ajuns pānă la noi susțin că acest loc ar fi, de fapt, Peșterea Polovragi de astăzi. Dispariția (ocultarea) şi reapariţia (epifania) au fost interpretate de omul de știință de astăzi ca semnul cel mai clar al unui ritual inițiatic; a coborī īn Infern īnseamnă a cunoaște "moartea inițiatică", experiență necesară īnainte de a īntemeia un nou mod de existență (rege mesianic, profet, mag, legislator), arată Ioan Marius Grec, īn lucrarea "Zamolxis sau religia geto-dacilor īntre mit și realitate".

Un alt autor antic, anume Strabon, relatează că zeul dac ar fi trăit ca muritor cāndva, fiind un discipol al lui Pitagora, de la care a preluat vaste cunoștinte pe care le-a transmis unui grup de inițiați din țara sa o dată cu īntoarcerea īn patria natală. De asemenea, istorisiri despre el găsim și īn lucrările lui Didor și Iordanes, ambii autori văzānd īn Zamolxis un reformator care, pe lāngă normele morale impuse poporului său, a lăsat moștenire acestuia și un sistem de legi, care, se pare, ar fi stat la baza amplei reforme sociale și morale din vremea lui Burebista și Deceneu.

Full story »

1 comment
Issue time12:42:00 pm, by admin Email 3731 views
Categories: Despre daci, Istorie

 

"Ca la noi, la nimenea", spune romānul nostru atunci cānd află de ceva sau asistă la ceva, cum ar fi o acțiune, un eveniment sau o atitudine, care prin manifestare și efecte depășește limitele unanim acceptate pentru ce īnseamnă normalitate. Așa īmi spun și eu ori de cāte ori asist, aud sau citesc la și despre elogieri aduse celui pe care, īntr-un act care sfidează orice bun-simț și logică, unii dintre istoricii noștrii l-au proclamat "stramosul" nostru, cel care a adus civilizația īn Dacia, anume īmpăratul Traian.

Īncă de la īnceput trebuie precizat faptul că, pentru italienii de astăzi sau romanii de acum 2.000 de ani, Traian este privit, pe bună dreptate, drept un erou, un conducător care a extins granițele imperiului, care a īmbogățit Roma scoțānd-o dintr-o gravă criză financiară. Și este normal să fie privit de aceștia īn acest fel. Īnsă haideți să ne raportăm la ce a īnsemnat el pentru Dacia și geto-daci.

Īn preajma războaielor daco-romane, așa cum clar exprimă Vasile Pārvan, "Dacia era un mare regat cu bază etnică perfect omogenă, cu tradiții istorice seculare, cu structură socială și economică bine definită, cu o cultură īnaintată", afirmație susținută solid de o multitudine de autori antici și medievali, mulți dintre ei străini de pămāntul nostru și care nu pot fi acuzați de subiectivism. Nu voi reda aici, din nou, toate aceste izvoare, ele fiind disponibile deja īntr-o serie de articole postate pe site-ul nostru.

Ce trebuie reținut este faptul că geto-dacii nu erau nici pe departe niște barbari, așa cum mulți adepți ai romanizării īncearcă să ni-i prezinte. Sedentari de sute și mii de ani, geto-dacii au putut trăi secole īntregi liniștiți fără a se "bucura" de "binefacerile" vieții īn Imperiul Roman. Și nici nu și le doreau, căci iată ce au īnsemnat ele...

 

Și a venit "bădița" Traian...

 

Evident, romanii nu atacau īn vederea cuceririi un teritoriu pentru a-i civiliza pe autohtoni sau pentru a īmparți cu ei confortul din vilele patricienilor. Atacau și cucereau pentru a exploata resursele respectivului teritoriu, pentru a jefui tezaure și a īnrobi populația, statul roman find unul de tip sclavagist, īn care munca era făcută de robi, aceștia reprezentānd motorul economiei.

Full story »

Leave a comment
Issue time01:25:00 pm, by Bogdan Popescu Email 11758 views
Categories: Italia, Sicilia, Turism, Extern

 

            Daca tot suntem pe dolce-far-niente.ro atunci trebuie obligatoriu sa vorbim si despre Italia. Este una din tarile mele preferate (poate chiar prima pe podium) in care am petrecut deja 5 vacante (cunoscand Venezia, Roma, Sicilia, Toscana si Coasta Amalfitana) si in care planuiesc sa ma reintorc, fie sa vad locuri noi, fie sa revad ce mi-a placut mult pana acum.

Dolce far niente descrie acea stare de spirit a italienilor si acele momente in care pur si simplu nu fac nimic practic si se bucura de asta. Probabil foarte putini dintre noi merg tocmai pana in Italia pentru a gusta placerea de a nu face nimic, insa in mod sigur sunt multi (eu sunt printre ei) cei care merg acolo pentru a incerca placerea gustului bucatariei locale, a vinurilor si bineinteles a peisajelor superbe de coasta sau a stradutelor inguste din centrele oraselor vechi. Mie cel mai mult imi place sa le fac pe toate astea simultan, adica sa stau la terasa unei trattoria veritabile (eventual cu o muzica adecvata pe fundal) sa mananc si sa beau ce au ei mai bun, nu departe de stradutele inguste ale unui orasel, insa pe o faleza care sa-mi ofere o panorama superba asupra peisajului de coasta, ba mai mult, eventual si un vulcan fumegand in departare... Unde se poate face asta? Probabil in mai multe locuri (in jurul Vezuviului sau al Etnei), insa eu acum ma refeream la cel mai cochet orasel din Sicilia: Taormina!

            Astazi voi vorbi despre Taormina si despre posibilitatile unui weekend romantic (sau doar relaxant) acolo, urmand ca in viitor sa va vorbesc si despre alte placeri italienesti savurate pe ulitele Toscanei sau falezele coastei Amalfitane (la sfarsitul postului am postat un link cu poze din Taormina, cine nu are rabdare sau timp sa citeasca poate sari direct acolo).

            De ce tocmai Taormina, sau cum de am ajuns acolo? Pai era toiul iernii, prin Ianuarie 2011, si ma gandeam ca nu peste mult timp (sfarsitul lui Februarie) va fi ziua sotiei, si nu oricum, ci dintr-aceea cu schimbare de prefix. Asta presupune ceva special, mai ales daca schimbarea prefixului nu te incanta atat de mult (si pe muti, sau mai ales multe, asa ceva nu incanta) - situatie in care am spus ca cel mai bine ar fi ca aceasta aniversare sa aiba loc intr-un loc cat mai frumos, in care faptul ca anii trec asa repede sa nu mai conteze...

Dar unde? Eu si sotia suntem persoane iubitoare de soare, de vara... si mai peste tot in Europa erau -2 grade sau mai rau... Si timp sau bani pentru o destinatie exotica nu aveam, vroiam o evadare din realitate de 3-4 zile, insa nu foarte departe, zbor direct si nu exorbitanta la buzunar...

Studiind harta Europei, mai precis insulele sudice (exceptand cele grecesti care nu-s potrivite pentru weekend-break-uri si care oricum nu prea sunt practicabile iarna) mi-a picat ochii pe Sicilia, atat pentru rezonanta numelui cat si pentru faptul ca stiam ca WizzAir are zboruri acolo. Si pentru temperatura anuntata acolo (15-20 grade, soare). Asa ca am intrat pe site-ul WizzAir si surpriza placuta, zboruri catre Catania in zile potrivite si la preturi OK. Singura problema era Catania... orasel care din ce studiam pe net nu parea sa fie nimic extraordinar sau potrivit pentru o escapada romantica... Insa mi-am amintit ca am auzit candva ceva de Taormina (despre care stiam ca-i pe coasta estica a Siciliei). Am cautat imediat niste poze pe google si da... altceva... chiar wow (cel putin comparativ cu Catania). Asa ca am cautat hoteluri in Taormina si fiind extrasezon ne-am gasit ceva foarte elegant, deosebit de frumos chiar. Asa ca am luat biletele de avion, am rezervat hotelul si m-am preocupat apoi de transferul Aeroport - Taormina.

Mini-vacanta a fost atat de reusita si ne-a placut atat de mult incat am repetat-o si in anul urmator (2012) fix in aceeasi perioada (ultimele 3-4 zile de Februarie). Zile de februarie pline de soare, la malul marii, dar nu la plaja... Insa soare, mult soare in Februarie, si destul de cald (20 grade) la doar 2 ore cu avionul de Bucuresti...

Asa ca ce voi povesti in continuare vor fi informatiile, trairile si placerile cumulate in cele 2 experiente savurate acolo.

Full story »

Leave a comment
Issue time05:16:00 pm, by Bogdan Popescu Email 9586 views
Categories: Australia, Sydney, Turism, Extern

Astazi se implinesc 14 luni de cand am pasit, nu lipsit de emotie, pe pamantul atat de indepartat al Australiei, dupa un drum deloc lejer de "numai" 30 de ore si dupa vreo 2 ani de discutii, calcule si planificari ale acestei aventuri...

De atunci si pana acum nu am reusit sa scriu nici un rand despre cele 2 saptamani petrecute in Sydney. Ori nu am avut timp, ori atunci cand gaseam timp ma blocam doar la gandul: cum as putea asterne eu pe hartie cele intalnite, cele vazute, dar mai ales cele simtite acolo? Cum ar putea cineva, care mai lucreaza si in domeniu tehnic, sa gasesca cele mai potrivite cuvinte si sa construiasca acele fraze care sa-l plaseze pe cititor sub acel cer de un albastru imens, langa acele valuri spumoase si alaturi de acei oameni pentru care se pare ca grijile inca nu au primit viza...

Si asa au trecut lunile, pana astazi, cand am decis ca, indiferent ce va iesi, ar fi bine totusi sa pun ceva pe hartie, niciodata nu se stie cui ii va fi de folos...

Asadar, povestea incepe pe 16 noiembrie 2011, pe Otopeni, intr-o seara de miercuri in care eu, sotia si cateva bagaje ne-am asezat la checkin-ul cursei de Istanbul. Dupa o usoara incalzire de o ora si ceva si o asteptare de 3-4 ore in Istanbul, a urmat cursa de 10 ore Istanbul - Honk Kong. Aici ne-am convins ca Turkish Airlines poate fi o alegere foarte buna pentru cursele lungi, entertainmentul este foarte bine pus la punct, mancarea este pe masura si, in general, toate serviciile sunt peste cele oferite de majoritatea companiilor aeriene de 4 stele.

In Hong-Kong am asteptat 5 ore (insuficient pentru a iesi si a vizita ceva), dupa care ne-am imbarcat la cursa Qantas pentru Sydney (zbor de 9 ore si jumatate). Bucuria vederii cangurului de pe coada avionului alb-rosu a compensat pe deplin serviciile "average" oferite de Qantas. Am aterizat in Sydney dimineata la 08:15, in data de 18 noiembrie (acasa, in tara, tocmai se terminau stirile serii de 17 noiembrie).

Momentul a fost sublim pentru sotia mea (care isi dorea sa ajunga in Sydney de vreo 12-15 ani), insa si pentru mine, fiindca de cand mi-am cunoscut sotia (si mi-a spus unde ar vrea sa ajunga) am imbratisat imediat ideea unui concediu nebunesc la capatul lumii, acolo unde totul pare sa fie altfel, acolo unde probabil nu vom auzi vorbindu-se romaneste in jur, acolo unde majoritatea pasionatilor de calatorii ajung abia dupa ce vad destul de mult din restul lumii.

Notiunea de "concediu nebun" exprimata mai sus poate fi un pic exagerata, fiindca pana la urma nu am fost cine stie ce aventurieri, ne-am axat doar pe zona metropolitana Sydney plus o zi in Blue Mountains. A ramas ca "data viitoare" vom da o fuga si vom vizita si obiectivele naturale de prin Queensland.

Trecand acum la detalii mai practice si incercand sa subtiez parantezele pe cat posibil, va spun ca biletele de avion nu au costat chiar o avere. Biletul Istanbul - Sydney l-am cumparat de la o agentie online (mai toti folosim Vola sau eSky pentru a consulta zboruri - eu chiar am cumparat acest zbor de la unul din ei, fiindca aceasta combinatie nu am gasit-o nici pe site-ul Turkish, nici pe Qantas, ei nefacand parte din aceeasi alianta). Am dat 800 EUR/pers. pe acest bilet (informativ, pe site-ul Turkish era 750 EUR doar Istanbul - Honk Kong, iar pe site-ul Qantas tot cam 700 EUR era Hong Kong - Sydney, si la niciunul din ele nu exista varianta Istanbul - Sydney, asa ca optiunea logica a fost sa cumpar biletul de la agentia online, si totul a fost OK). Biletele Bucuresti - Istanbul le-am cumparat separat.

Toate astea s-au intamplat in aprilie 2011 (si, dupa cum deja am mentionat, concediul a fost in noiembrie 2011).

Doua cuvinte despre viza. Totul pleaca de aici: Cititi bine ce-i acolo si apoi aplicati online. Nu costa nimic, dureaza vreo 2-3 saptamani, vi se va cere (nu din prima, ci la cateva zile dupa ce ati aplicat online) extras bancar pe ultimele 3 luni (nu stiu sa fie vorba de vreo suma minima obligatorie, insa trebuie sa reiasa totusi ca nu mergeti acolo la cersit), probabil se va cere si scrisoare de la angajator... si cam atat. Viza e valabila 12 luni. Logic, nu cumparati biletele de avion pana nu aveti viza (care este electronica).

Full story »

Leave a comment
September 2017
Sun Mon Tue Wed Thu Fri Sat
 << <   > >>
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30

Search

Email Subscription

Enter your email address:

Facebook Page

Translate

Advertising









Partner Sites
























XML Feeds

Dolce Far Niente

Latest posts

Bulgaria More...
Extern More...
Intern More...
Turism More...
Istorie More...

Poll

Faceti turism in Romania?

View Results

Exchange Rates (RON)

Powered by b2evolution