Privind pe harta, undeva la sud de Sicilia, se afla cateva pete de pamant scaldate in ape turcoaz. Cele 7 insule din Marea Ionica formeaza unul dintre cele mai mici state din lume, Malta, Malat (asa cum au denumit-o fenicienii), Melita, Melite (cum i-au spus grecii) sau Ghasel in malteza, semnificand miere, datorita culorii specifice solului, rocilor, dar si traditiei cultivarii mierii. Asadar o tara pe cat de mica, pe atat de pretioasa in special din punct de vedere turistic si cultural, un microstat purtand insemne renascentiste, baroce, dar si ramasite preistorice. In majoritatea descrierilor sunt mentionate doar 6 insulite, dar in realitate statul Malta este format din 7: Malta, Gozo, Comino (acestea fiind locuite), Cominotto, Fifla, Sf. Paul si Manoel. Practic insula Manoel este un fort atasat principalei insule, Malta, de aceea nu este considerata separat.
Malta in cateva cuvinte inseamna: multa istorie, biserici la tot pasul, solul auriu, cladirile impresionante, din aceeasi piatra aurie, pisicile care si ele sunt aurii (majoritatea de tip Garfield), leandrul si cactusii de pe marginea drumului, plajele micute, porturile pitoresti, satele pescaresti, masinile cu volanul pe dreapta si sofatul pe ‘contrasens’, mancarea buna si proaspata, mandria si respectul fata de mostenirea culturala.
Faptul ca intreaga suprafata a Maltei este doar ceva mai mare decat Bucurestiul nu trebuie sa dezarmeze. Dimpotriva, concentratia de frumusete, bogatia istorica aproape la tot pasul, peisajul exotic reprezinta un mare beneficiu turistic.
Maltezii traiesc intr-o mare masura din turism, procentul este urias, conform Eurostat, aproximativ 96% ca numar al vizitatorilor, pe primul loc in Europa si cu o cheltuiala in jurul a 800 de euro de persoana (transport, cazare, servicii). La 400.000 de locuitori este impresionant sa atragi in fiecare an 1,4 milioane de turisti, la care se adauga cei 500.000 in trecere, prin vasele de croaziere care acosteaza. De altfel se pare ca impresia buna pe care o lasa arhipelagul ii face pe aproximativ jumatate dintre ei sa revina. Astfel de date vorbesc de la sine despre fascinatia locului iar maltezii stiu cu adevarat sa valorifice potentialul turistic. N-as putea sa povestesc prea mult despre cei care vin in Malta, dar cu siguranta italienii sunt in procent mare (Sicilia se afla la o aruncatura de bat). In rest, am mai auzit vorbindu-se franceza, spaniola, germana si evident, romana. In medie, 7000 de romani viziteaza anual Insulele de miere, unde lasa peste 3,5 milioane de euro.
Malta Travel, agentia din Bucuresti, dedicata exclusiv sejururilor in Malta, asigura plecari saptamanale, iar in plin sezon (iulie-septembrie) charterele sunt pline, excursiile fiind rezervate din timp. Ca modalitate de calatorie, ei sunt varianta cea mai sigura si comoda, mai ales ca sunt ‘specializati’ pe Malta. O calatorie pe cont propriu catre aceasta destinatie poate fi mai putin convenabila. Cursele charter (round-trip) se fac joia, oferindu-se un sejur de 8 zile, dar practic doar 6 pline din cauza orelor de zbor, plecarea dupa-amiaza, intoarcerea la pranz, prin urmare nu mai e timp de mare lucru. Este clar ca intr-un timp atat de scurt nu se poate vedea chiar tot ceea ce se doreste si nici nu se poate vorbi despre relaxarea specifica altor destinatii, unde in sezonul estival, te lasi mangaiat de razele soarelui undeva pe o plaja sau te bucuri de valuri si simti destinderea si rasfatul psihic si fizic. Dar, asta depinde de ‘profilul’ turistic, cei avizi dupa descoperiri si experiente gasesc in Malta locul ideal de explorat. Peste 7000 de ani de istorie tumultoasa, cu influente atat de puternice si neobisnuite, pozitionarea geo-politica si relieful aparte ademenesc si intriga multe categorii de oameni, istorici, arheologi, geologi, dar si turisti obisnuiti in cautare de soare, apa, plaja imbinate cu traditii, cultura, relicve, monumente unice, gastronomie specifica etc.
Din nou cateva cuvinte despre Malta Travel, cei prin care am facut sejurul. Au fost seriosi, punctuali, bine documentati, disponibili, mai pe scurt profesionisti, nimic de obiectat de la inceput pana la sfarsit. Ghidul nostru, Ianos, care a insotit grupul, a fost prezent inca de la aeroport si pana la intoarcerea in Bucuresti. Un singur aspect ar fi de mentionat, faptul ca la scurt timp dupa decolare au inceput sa prenoteze excursiile optionale. Mai exact au facut prezentarea avantajoasa a vizitarii principalelor obiective prin intermediul lor, ghid, autocar si informatiile aferente puse la dispozitie de catre agentie. Intregul pachet ducea la cateva sute de euro, cea mai scumpa dintre optionale fiind cea de o zi, in Sicilia. Mi s-a parut un pic fortat sa faca acest lucru in avion, inainte sa fi pus piciorul pe pamantul maltez si a putea decide ce anume ti-ar placea sa vezi mai mult sau ce program ai vrea sa-ti faci… dar probabil ca este o practica obisnuita printre tour-operatori, fireste deloc greu de inteles abordarea aceasta. Multi au ales sa rezerve diferite excursii din motive de confort, comoditate, explicatii date de ghid la fata locului, poate chiar si siguranta pentru unii. Eu insa prefer alternativa aventuroasa, cu riscul asumat de a pierde detaliile pretioase pe care le poate oferi un ghid bine informat de-a lungul anilor. Ianos al nostru, cat timp am avut ocazia sa-l ascultam, a povestit intr-adevar cu mult sarm o sumedenie de lucruri captivante despre istorie, corelate cu ceea ce se intampla in prezent, despre felul cum sunt si cum traiesc maltezii, despre ceea ce merita vazut si semnificatiile locurilor etc. Cu toate astea, cred ca sunt mai multe avantaje in a descoperi singur, a colinda si a savura ceea ce te atrage mai mult, in lejeritatea pe care o ai atata timp cat nu esti atasat unui grup, cu un program oarecum strict, dar absolut firesc la excursiile organizate, care insa nu se preteaza deloc termenului de vacanta, din punctul meu de vedere.
In plus ori de cate ori am facut plimbari pe cont propriu am avut parte de aventura, de lucruri inedite, poate si de interactiune cu localnicii (nu in cazul de fata, dar cu alte ocazii) si am reusit in limita timpului sa vad cam tot ce trebuia. Sunt lucruri pe care le constientizeaza oricine, cu avantaje si dezavantaje indiferent de alegere, depinde doar de preferinte.
Asa s-a intamplat si in tara ‘de miere’, plimbat prin statiune, inchiriat masina etc., totul individual cu exceptia excursiei oferite gratuit de agentie, a doua zi, o plimbare cu autocarul pana la una dintre plajele de pe insula si care se voia a fi un fel de mostra pentru modalitatea de desfasurare a optionalelor, probabil menita si sa atraga alti participanti. Nu am ce sa contest, foarte frumos ca a existat si acest mic bonus, pe parcursul caruia ni s-a mai povestit cate ceva despre Malta.
Incepand cu inceputul, zborul cu Air Malta a fost lin, fara decalaje, la iesirea din aeroport am fost izbiti de umiditatea accentuata, din cauza careia caldura se resimte mult mai puternic. Din acest motiv luna ideala de vizitat ar fi septembrie, chiar si octombrie, nu este sufocant de cald, nu sunt ploi. Noi am prins ceva atipic, sfarsitul lui august cu temperaturi placute, maxim 30 de grade, chiar si zile innorate, cu ploi scurte, tocmai bune pentru colindat. Transferul pana la hotel (Palazzin) a fost asigurat de agentie, timp in care ghidul ne-a mai facut cateva prezentari, cu informatii utile, apoi cazarea, masa de seara (demipensiune) si descoperit statiunea, Qawra Bugibba (Qawra pronuntat Aura). Despre cina de la hotel si mancarea locala am numai cuvinte de lauda, diversificat, proaspat, excelent gatit, cu tot felul de combinatii si mirodenii, o incantare. In prima seara nu a mai ramas timp decat pentru o plimbare prin imprejurimi. Practic am descoperit un pic statiunea, cu zona de coasta presarata cu terase, mici pontoane amenajate pentru baie si plaja, magazine de suveniruri etc
Din urmatoarea zi a inceput explorarea insulei. Sunt multe atractii in Malta: Mdina, vechea capitala, templele megalitice, capitala Valletta, satele pescaresti, golfurile, plajele, muzeele. Exista de asemenea si multe activitati turistice: inotul cu delfinii in parcul acvatic, festa malteza, plimbarea cu trasura prin vechile cetati, experientele gastronomice, dar si shopping, plaja, relaxare sau distractie in cluburi. Am experimentat si noi o buna parte din acestea, restul ramanand pentru o viitoare calatorie in patria cavalerilor ioaniti, intr-o noua incursiune in istoria malteza.
Prima vizita a fost la Popeye Village, un mic parc de distractii, aflat in golfuletul Anchor, la vreo 3 km de orasul Mellieha. Practic, Popeye Village sau Sweethaven Village este satucul construit in 1980 pentru realizarea muzicalului american, Popeye. Amenajarea a durat 7 luni, timp in care au fost ridicate 19 casute de lemn, maltezii pastrand si speculand turistic acest ‘complex’. Vizita noastra a fost de fapt doar un popas facut impreuna cu cei de la agentie, care au considerat ca nu merita mai mult decat cateva minute pentru a admira locul de undeva de sus si a face poze. Intrarea era 15 euro si se puteau face plaja, baie (apa era imbietoare acolo), dar mi s-a parut un loc dedicat in special copiilor, pentru ei trebuia sa fie o incantare sa se ascunda prin casutele de lemn frumos colorate sau sa vada diverse spectacole organizate, show-uri interactive etc
Mai departe am mers la Golden Bay, una dintre cele mai frumoase plaje, unde se afla si Hotelul Radisson, cu camere si servicii all-inclusive, unele dintre ele la numai 2500 de euro pe noapte (din cate ni s-a povestit). Aici se afla una dintre cele 7 plaje cu nisip, micuta, asa cum sunt majoritatea, dar frumos amenajata, cu umbrelute si sezlonguri (aprox. 7 euro pe zi un set), cu apa linistita si curata, ce se adanceste treptat si, printre altele, la pachet cu un miros inedit, nu cel de mare, scoici sau alge, ci de… balegar, asta deoarece septembrie este luna in care maltezii incep sa isi pregateasca terenurile agricole pentru diversele culturi. Se pare ca o astfel de zona era chiar in preajma plajei Golden Bay, asezonand atat golful, cat si hotelul cu o mireasma aparte, bineinteles motiv de gluma pentru noi si presupun motiv de nemultumire pentru clientii hotelului de 5 stele.
Calatorind prin tara, din cand in cand puteam sa identificam (in acelasi mod) zonele de exploatare agricola. Pamantul lor este stancos si nu prea fertil, in special pe principala insula, dar au totusi cartofi, grau, conopida, vii, culturi de pepeni, maslini etc. Resursele de apa sunt de asemenea foarte limitate, solul este arid, maltezii reusind sa-si produca doar 20% din necesarul de hrana, principalele state partenere pentru importuri fiind Italia si Marea Britanie, cu care exista si o stransa legatura istorica. Sunt insa si compensatii fata de acest neajuns si anume maslinul maltez (soiul Bidni), a carui cultura a fost reinviata in ultimii ani, mierea malteza, care e considerata o delicatesa si extrem de apreciata pana in timpurile noastre, traditia apicola existand inca de pe vremea fenicienilor, pescuitul, in special de ton, lampuki sau peste-spada, Malta fiind unul dintre cei mai mari exportatori de peste pe piata europeana si asiatica.
Revenind la calatorii, urmatoarea zi am vazut Mosta si Mdina. Am inchiriat o masina, pretul incepand de la 25 de euro pe zi in functie de tipul masinii si numarul de zile si am purces la colindat. Cu toata vigilenta soferului si a pasagerilor, din cauza volanului si a sofatului invers decat la noi, ne-am trezit de cateva ori mergand pe contrasens, dar a fost chiar amuzant si am scapat fara incidente sau probleme cu politia. Masinile inchiriate contin litera ‘k’ la numarul de inmatriculare, asa ca ceilalti participanti la trafic stiu de obicei ca au de-a face cu turisti.
Prin Mosta doar am trecut putin, acolo am vrut sa vizitam catedrala Sf. Maria Assunta, care era inchisa in momentul in care am ajuns, asa ca ne-am multumit cu admirarea de afara. Domul din Mosta, asa cum mai este numita catedrala, situat pe al treilea loc in Europa ca inaltime, dupa San Pietro din Roma si Saint Paul din Londra, si dedicat Fecioarei Maria, este o grozavie de constructie inspirata dupa Pantheonul din Roma. Cupola sa imensa se poate vedea aproape din price punct al insulei. Se pare ca in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial o bomba germana a patruns prin acoperis, aterizand pe podeaua de marmura, fara a fi detonata. Aceasta se afla expusa in interiorul bisericii, iar faptul ca nu a explodat este considerat de catre poporul maltez un adevarat miracol si probabil o confirmare a protectiei divine.
Un loc cu adevarat fascinant, o poarta catre o lume demult apusa, este Mdina, vechea capitala a Maltei, cetate medievala ce atrage turistii prin misterul si legendele sale, arhitectura aparte, un asezamant incercat de vremurile istorice. Orasul tacerii, ‘The Silent City’ sau ‘Citta Notabile’, ‘Citta Vecchia’, asa cum mai este numita fosta capitala, este un muzeu in aer liber, locuit in prezent de peste 300 de oameni, descendenti ai familiilor nobile. O data ce intri in fortareata asezata pe varful unei coline, faci o calatorie in timp. Cladirile vechi, frumoase si bine conservate sunt considerate adevarate bijuterii arhitecturale si reprezinta patrimoniu Unesco. Mergand pe stradutele inguste descoperi biserici si catedrale impresionante, magazine artizanale cu obiecte din sticla sau bijuterii deosebite, din care simbolul crucii malteze e aproape nelipsit, terase, cafenele sau restaurante cochete ce imbie trecatorul si o priveliste superba de pe zidurile groase de calcar. Totul m-a incantat si mi-a incitat curiozitatea, intrebandu-ma cum este oare sa locuiesti intr-o asemenea cetate, sa fii macar un pic detasat de vremurile moderne si de tot ce inseamna civilizatia actuala.
Orasul isi are radacinile undeva acum mai bine de 4000 de ani, dar se pare ca a fost fortificat intaia oara de catre fenicieni, undeva in anul 700 i.Hr. si care i-au spus Maleth (orasul protejat), iar romanii i-au spus Melita. Arhitectura de azi ca si numele Mdina (tradus aproximativ ‘orasul inconjurat de ziduri’) se datoreaza insa dominatiei arabe (saracine) inainte de cucerirea normanda. In 1530 cand s-au asezat cavalerii ioaniti, Mdina si-a pierdut statutul, noua capitala devenind Birgu, ca doar putin mai tarziu, in 1570 sa fie stabilita Valletta, actuala capitala. Cetatea a avut de indurat si un puternic cutremur in secolul 17, ce a distrus un numar mare de cladiri, doar o parte fiind reconstruite. Numele de Orasul Tacerii isi are originea in faptul ca aici s-a izolat nobilimea malteza in vremuri de restriste, iar mai tarziu, in secolul 19, o data cu sosirea ultimei stapaniri, cea britanica, se spune ca fortareata a fost data uitarii, fiind devansata ca importanta de catre Valletta. In prezent nu este permis decat accesul unui numar limitat de masini, ale rezidentilor, astfel cetatea isi pastreaza amprenta istorica prin aerul de liniste, rupt de realitatea inconjuratoare. Tocmai datorita acestei atmosfere unice, Mdina a fost aleasa pentru a fi turnate scene din filme celebre precum ‘Contele din Monte Cristo’, ‘Gladiatorul’ sau ‘Game of Thrones’.
In Mdina sunt mai multe de vazut, dar in primul rand Catedrala finalizata in 1702 si dedicata Sfantului Paul, sfantul patron din Malta, care conform bibliei a naufragiat pe insula in anul 60 d.Hr. si l-a vindecat pe tatal guvernatorului roman Publius, care apoi s-a convertit la crestinism. Sf. Publius este ingropat sub altar. In Muzeul Catedralei se gasesc picturi si un set de gravuri semnate Albrecht Durer. Ar mai fi de vazut in vechea capitala si Palazzo Falson, fosta locuinta a lui Olof Frederick Gollcher, celebru colectionar de arta si filantrop din sec. 20, multumita caruia se pot vedea astazi in palatul-muzeu diferite obiecte de arta, mobilier, vestigii istorice si antichitati (pistoale de epoca, covoare orientale, ceasuri, manuscrise etc.). Mai departe, admirand frumoasele locuinte ale nobililor si bisericile din Mdina, se dezvaluie la un moment dat o piata cocheta cu o priveliste superba, Bastion Square. De mentionat aici faptul ca am revenit intr-o seara in Mdina, deoarece este permanent deschisa, savurand din nou frumusetea locului, cu cladirile frumos luminate si panorama deosebita asupra micilor orase din jurul cetatii, sclipind ca niste bijuterii.
Un alt loc, care atrage ca un magnet, este de data aceasta o frumoasa terasa-cafenea ce imbie trecatorul cu prajituri de casa, cafea, dar si mancaruri traditionale. Fontanella Tea Garden. Aici am facut si noi un binemeritat popas pentru a servi ceva si a ne relaxa.
Urmatorul obiectiv a fost capitala La Valletta. Aici am ales sa facem si un scurt tur imprejurul orasului, dar intr-un mod aparte, cu trasura, pentru a gusta un pic din atmosfera medievala a printeselor si cavalerilor. Orasul-cetate dateaza din 1566, castigand statutul de capitala in 1570. Isi datoreaza numele fondatorului sau, Marele Maestru al Ordinului Cavalerilor Ioaniti Jean de la Vallette, care a fortificat insula impotriva atacurilor turcesti. Capitala reprezinta o adevarata bijuterie arhitectonica, cu ziduri imense crenelate, strazi largi, dar si inguste, pietruite, specifice unei cetati medievale, piete deschise cu catedrale impresionante, biserici, forturi etc. Valletta este construita pe o peninsula, in care se afla doua porturi naturale, Marsamxett și Portul Mare, care pot fi observate impreuna cu diferite ambarcatiuni de pe zidurile fortificate ale cetatii.
Colocvial, in malteza orasul este numit il-Belt (‘orasul’) iar cavalerii ioaniti ii spuneau Humillissima Civitas Valletta, ‘Prea umilul oras al lui Valletta’. Atractiile turistice sunt nenumarate (320 de monumente istorice), dar nu trebuie ratata Catedrala Sfantul Ioan, in trecut Biserica Cavalerilor, o constructie in stil baroc cu interior opulent, in care se afla picturi de Caravaggio, celebra ‘Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul’, de asemenea o icoana despre care se spune ca este facatoare de minuni si portile de argint salvate de atacul trupelor lui Napoleon Bonaparte prin vopsirea in negru.
Palatul Marilor Maestri (acum Parlamentul Maltez) sau Palatul Ordinului de Malta, denumit simplu de catre localnici il-Palazz ‘Palatul’, este sediul Parlamentuluis i de asemenea gazduieste Ministerul de Justitie. Caracterizat prin sobrietate si grandoare, aici gasim colectii de armuri din diverse epoci, ceasul Pinto si doua curti interioare, cea mai mare dintre acestea fiind numita dupa statuia zeului Neptun, care se afla in centrul sau. Tot aici se afla trasura Marelui Maestru, singura care avea 6 cai si care dispunea de serviciile a doi baieti care il ajutau sa coboare sau sa urce in trasura (dupa traditie, odata cu trecerea timpului, acestia deveneau la randul lor cavaleri).
Mai sunt de vazut Muzeul National al Artelor Frumoase, edificiu din sec. 18, in care sunt expuse picturi, sculpturi, piese de mobilier si diverse obiecte apartinand Ordinului de Malta. Apoi Fortul Sf. Elmo cu Muzeul de Razboi, Hanul cavalerilor din Castilia, Leon si Portugalia, Gradinile Barakka ce ofera o magnifica panorama asupra portului, Muzeul Jucariilor, chiar pe str. Republicii, si din nou de remarcat dominatia felina, pe una din strazile principale din Valletta am vazut din nou un ‘Garfield’ robust plimbandu-se plictisit si sfidator, foarte apreciat de turistii, care ca si noi, il mangaiau, il pozau, il admirau ca pe o adevarata vedeta locala.
Intr-o alta zi ne-am urcat in masina inchiriata si ajutati de gps am ajuns intr-unul dintre fermecatoarele sate pescaresti malteze, Marsaxlokk. Peisajul este pitoresc, in centrul oraselului este nelipsitul simbol crestinesc, o biserica impozanta, frumoasa, aflata intr-o piata cocheta, imprejmuita de terase elegante, toate la malul Mediteranei. Aici se pot admira indeaproape minunatele barcute picturale numite Luzzu. iar la terasele de langa mare poti savura berea locala Cisk sau preparate din peste: lampuki, peste-spada, stridii, caracatita si alte delicatese. Am stat la terasa privind pescarii care-si ingrijeau barcile, ne-am plimbat, ne-am relaxat, am facut poze, locul este incantator si merita vazut.
Un alt loc frumos este Marsaskala (in traducere ‘Port Sicilian’). Aici sunt mai multe turnuri si fortificatii din sec. 17, promenada de unde se pot vedea barcutele Luzzu si mici iahturi, terase cu mancaruri traditionale (noi am poposit la Stuffed Olive – Żebbuġ Mimli in malteza, legumele umplute fiind o traditie culinara). La doar cateva minute de micutul port se gaseste Thomas Bay, o plaja ingusta, stancoasa, cu mici portiuni nisipoase, un loc linistit, relaxant, cu apa imbietoare.
Vorbind de relaxare, in nordul insulei, se gaseste una dintre cele mai frumoase plaje cu nisip, Paradise Bay, pe langa care mai trecusem cu masina de cateva ori si de care ne propusesem sa profitam intr-una din zile. Cateva detalii despre acest mic resort: este una dintre cele 7 plaje nisipoase ale tarii, celelalte fiind cu roci, oarecum aglomerata, am remarcat ca erau multi care faceau kitesurfing, exista un grup sanitar… la dus trebuia sa fii pregatit cu mai multe monede de 50 de centi, altfel riscai sa ramai cu nisipul pe tine (apa curgea cred ca max 30 de secunde). Explicatia e aceea ca ducand lipsa de izvoare pe insula, apa trebuie desalinizata si este foarte pretuita peste tot. Am stat la o terasa in zona si ne-am ‘delectat’ aproape exclusiv cu hituri romanesti, nici nu stiam ca muzica noastra e atat de populara… 🙂
Tot in voiajul cu masina am incercat fara succes sa vedem renumitele temple megalitice, acolo unde se afla radacinile istorice ale arhipelagului. Unul dintre ele, Hipogeumul Hal Saflieni, situat in orasul Paola, este un edificiu arhitectural construit sub pamant, fapt pentru care am facut inconjurul orasului de vreo cateva ori incercand sa dibuim cu ochiul vreo ramasita de templu. Intrarea la Hipogeum este o banala usita pe una dintre stradutele inguste ale orasului, acolo intri si in baza biletului care costa 30 de euro, poti cobori in orasul misterios. Pretioasele vestigii sunt atent conservate, asa ca numai un numar limitat de vizitatori este admis pe zi, iar rezervarile trebuie facute cu luni inainte.
Pentru pasionatii de arheologie, in satucul Qrendi se gaseste templul neolitic, Hagar Qim, datand din anii 3600-3200 i.Hr., care este unul dintre cele mai vechi situri religioase de pe planeta, ‘o capodopera arhitecturala unica’.
Tot in zona estica a insulei, chiar langa Paola, gasim situl arheologic de la Tarxien, in care cel mai vechi dintre cele 4 temple a fost construit in anul 2800. i.Hr. Aici au fost descoperite diferite statuete semnificand fertilitatea, cea mai impresionanta fiind cea a zeitei mame, inalta de 2,5 m.
Spre finalul sejurului ne-am propus sa vedem si celelalte 2 insule locuite, Gozo si Comino. Am cautat o excursie la una dintre agentiile locale si am ales sa vedem in aceeasi zi cu feribotul insulele, Blue Grotto, Blue Lagoon si Azzure Window. Am plecat dimineata cu Hornblower, o ambarcatiune destinata micilor croaziere turistice, prima oprire fiind in frumoasa Laguna Albastra, care tine de Comino, un loc splendid, unde s-au filmat parti din ‘Troia’ si ‘Naufragiatii’. Apa are o culoare hipnotizanta, un turcoaz pictural, ce te lasa fara cuvinte. Oprirea a fost destul de scurta din cauza ca o mare parte a excursiei era dedicata insulei Gozo. Dar cat am stat, ne-am bucurat de cea mai placuta apa, intr-un cadru de vis.
Fereastra albastra este o alta opera de arta a naturii, pe care maltezii stiu s-o exploateze, turistii venind aici pentru fotografii, dar si pentru a face baie trecand pe sub imensa arcada de piatra (marea a erodat stanca dandu-i forma unei uriase ferestre). Din pacate, se estimeaza ca din cauza eroziunii, forma de relief nu va rezista mai mult de 25 de ani si se va surpa. Ghidul ne-a asigurat ca suntem printre ultimii locuitori ai planetei care au privilegiul sa se bucure in mod direct de aceasta creatie a naturii.
Undeva in apropiere de Azzure Window, ne-a fost aratata si Fungus Rock, o stanca inalta de 60 de metri, careia nu i-am stiut semnificatia exacta la momentul respectiv, dar am descoperit ulterior ca isi are denumirea de la o planta rara care crestea pe aceasta stanca si care pe vremea cavalerilor se credea ca este de fapt o ciuperca cu proprietati medicinale deosebite, fiind folosita ca antiseptic in tratarea ranilor.
Pe tarmurile abrupte din sudul Mediteranei, ca o caverna scobita in stanca, descoperim Grota Albastra, de un albastru intens, cu apa din interior ce reflecta tot ce se afla in jur. In fiecare zi, de la rasarit si pana la pranz, datorita razelor soarelui, nuante de albastru fosforescent incanta privirea. Numele englezesc a fost dat de catre soldatii britanici, care au vazut asemanarea intre apele azurii de aici si cele din Grotta Azzurra din Capri.
Am fost in trecere pe langa insula Comino, ‘Kemmuna’, in limba malteza, o curiozitate turistica prin izolarea si linistea sa, cu o suprafata de doar 3,5 kmp si 4 locuitori permanenti, dintre care un preot si un politist. Imprejurimile insulei sunt de mare interes pentru scufundari, surfing sau snorkeling, in timp ce pe insula micuta si arida, se gaseste vechiul turn Santa Maria, din sec. 17, astazi muzeu, iar pentru cei care vor sa fie mai aproape de Laguna Albastra, se poate innopta la hotelul Comino, din golful Sf. Nicholas, cu plaja privata, piscina si restaurant.
Turul insulei Gozo, a doua ca marime din Malta, l-am facut destul de rapid, cu scurte opriri in cele mai importante locuri. Se pare ca in urma cu cativa ani s-a dorit crearea unui pod de legatura intre Gozo si insula principala, Malta, dar din cauza costurilor enorme si a unor opozitii privind distugerea patrimoniului cultural, proiectul este disputat, feribotul ramanand de baza pentru deplasarea intre insule. Se propune insa introducerea unui catamaran de mare viteza, care sa faca legatura atat cu Malta, cat si cu Sicilia, lucru care ar facilita enorm turismul.
Gozo este si ea micuta, doar 67 de kmp, dar cu o concentratie izbitoare de biserici, mai exact 46. Se mai deosebeste de insula principala si prin faptul ca este mai fertila, cu mai multe surse de apa, mai pitoreasca, o insula verde comparativ cu celelalte. Tot aici exista Ggantija sau Turnurile Gigante, un complex de temple megalitice, mai vechi decat piramidele egiptene, construite in jurul anului 3600 i.Hr., ceea ce le face sa fie al doilea monument cel mai vechi din lume, dupa Gobekli Tepe din Turcia.
Gozo mai este cunoscuta si ca insula lui Calipso, deoarece aici se spune ca ar fi naufragiat Ulise, eroul din Odiseea lui Homer, tinut prizonier al iubirii de catre frumoasa nimfa timp de 7 ani intr-una dintre grotele din vestul insulei.
In Gozo am vizitat Victoria, capitala insulei, numita astfel in onoarea reginei Victoria. Ne-am grabit sa vedem Cittadella, vechiul oras in jurul caruia s-a dezvoltat actuala localitate. Un ansamblu de stradute inguste si ziduri semete, construit ca refugiu si aparare contra atacurilor si in care pana in anul 1637, gozitanii erau obligati sa isi petreaca noptile, mai tarziu, dupa ridicare restrictiei, oamenii au construit orasul Rabat, azi capitala Victoria.
In piata Sf. George din citadela se afla si cel mai important monument, impetuoasa Catedrala in stil baroc din sec. 17, in fata careia am remarcat statuia de bronz in cinstea Papei Ioan Paul al Doilea, ridicata in 2006. De mentionat faptul ca Papa a vizitat de doua ori Malta, pentru a-i intari in credinta pe cei peste 90% de catolici, evenimente de mare importanta in viata locuitorilor insulei.
Tot pe insula Gozo am intrat si in biserica Ta Pinu, adica ‘a lui Filip’, casa de cult devenita centru de pelerinaj, facatoare de minuni si vizitata de Papa in 1990. Se spune ca in sec. 16 misionarul Pietro Duzina a ordonat demolarea bisericii din cauza degradarii avansate, dar cel care a lovit primul cu tarnacopul s-o darame, si-a rupt mana. Astfel Ta Pinu este singura biserica nedistrusa de catre misionar, fiind restaurata si frecvent vizitata astazi de turisti si crestini.
Un lucru interesant despre multe dintre bisericile din Malta: pe fatada lor apar doua orologii, unul care arata ora exacta, pentru buna desfasurare a activitatilor localnicilor, iar celalalt indica o ora incorecta, pentru a-l induce in eroare pe diavol.
