Experimentul cu Gophers de 24 de Ore Care A Aducut Viața Înapoi pe Muntele St. Helens
Oamenii de știință au eliberat gophers pe o parcelă de teren la doi ani după erupția care a distrus peisajul, iar rezultatele au fost surprinzătoare.
Imagine: Airwolfhound/Flickr
În urma celei mai devastatoare erupții vulcanice din istoria Statelor Unite, cercetătorii au apelat la ajutorul unor creaturi neobișnuite pentru a regenera viața pe versanții sterili ai Muntelui St. Helens: gopherii. Peste patru decenii mai târziu, impactul pozitiv al acestor rozătoare este încă vizibil.
Pe 18 mai 1980, Muntele St. Helens din Washington a acoperit 22.000 de mile pătrate cu 540 de milioane de tone de cenușă. Câțiva ani mai târziu, oamenii de știință au eliberat gophers pe o parte a versantului lipsit de viață timp de 24 de ore, având ipoteza că obiceiurile lor de săpat ar putea aduce microorganisme benefice și ar stimula regenerarea ecosistemului. Și au avut dreptate. Acum, cercetătorii subliniază cât de durabile pot fi metodele inovatoare de salvare a ecosistemelor.
„De obicei, sunt considerați dăunători, dar am crezut că vor aduce solul vechi la suprafață, facilitând astfel recuperarea”, a declarat Michael Allen, microbiolog la UC Riverside.
În 1983, zonele din jurul Muntelui St. Helens alese pentru experimentul cu gophers erau acoperite de „slabe plăci de pumice poroase”, conform cercetării, având doar câteva plante care se străduiau să supraviețuiască. Cu toate acestea, la șase ani după intervenția gopherilor, cele două parcele de teren găzduiau 40.000 de plante prosperoase, în contrast cu regiunea din jur, care era în continuare sterilă.
În doar 24 de ore, activitatea gopherilor a avut un impact remarcabil. Secretul? Microorganismele.
Gopherii au săpat și au dispersat comunități de ciuperci și bacterii. Aceste microorganisme sunt esențiale pentru ecosisteme, deoarece descompun materialul organic și eliberează nutrienți în sol și atmosferă.
„Majoritatea plantelor nu pot obține singure toți nutrienții și apa necesare. Ciupercile ajută la transportul acestor resurse către plante, obținând carbon pentru propria creștere”, a adăugat Allen. Ciupercile micorizale „penetrează celulele rădăcinilor plantelor pentru a schimba nutrienți și resurse” și pot proteja plantele de patogeni.
Gopherii, o specie de rozătoare săpătoare, răspândesc un amestec de microbi din sol, semințe și ciuperci benefice prin excrementele lor, facilitând regenerarea rapidă a mediului după catastrofa ecologică.
Studiul a identificat și alți purtători de microorganisme utile. Pinul, molidul și bradul de Douglas dintr-o pădure veche de pe Muntele St. Helens, acoperite cu cenușă vulcanică, au reușit să crească rapid datorită ciupercilor benefice. „Acești copaci au ciuperci micorhizale care au extras nutrienți din cenușă și au ajutat la regenerarea rapidă”, a explicat Emma Aronson, microbiolog de mediu la UCR.
Aceasta a contrastat puternic cu o altă zonă din apropiere, unde tăietorii de lemne curățaseră copacii înainte de erupție. Fără copaci și fără gopheri care să aducă microorganismele necesare, zona este încă aridă după mai bine de 40 de ani.
„Nu putem ignora interdependența tuturor lucrurilor din natură, în special a celor invizibile, cum ar fi microbii și ciupercile”, a spus Mia Maltz, micolog de la Universitatea din Connecticut.
Impactul surprinzător al unei mici intervenții de către gopheri oferă inspirație pentru metode creative de salvare a mediilor, chiar și după dezastre naturale. Totuși, gopherii nu ar fi reușit fără colaborarea altor specii, subliniind puterea interacțiunilor din natură, dincolo de ceea ce este vizibil.